Postări

Sprijin tare sau cădere liberă?

Şi Eu le dau viaţa eternă, şi ei nu vor pieri niciodată, şi nimeni nu-i va smulge din mâna Mea.  Ioan 10:28   Ne bucuraserăm mult de aceste zile. Voiam să facem în trei o tură alpină în Alpii austrieci. Urcuşul a fost obositor, şi ne-am bucurat când am ajuns seara la prima cabană. În timpul cinei am făcut planuri pentru ziua următoare. Totuşi, lucrurile s-au întâmplat altfel decât le-am plănuit noi, căci unul dintre noi s-a prăbuşit de pe o stâncă în prăpastie şi a murit. În seara următoare stăteam buimăciţi în maşina noastră în timp ce ne îndreptam spre Germania. După doi ani ne-am dus iarăşi acolo ca să punem o tablă comemorativă la locul unde se accidentase colegul nostru. Eu m-am simţit nesigur şi am luat cu noi un ghid montan. Mergeam în trei unul după altul. Deşi eu încercam să-mi ascund nesiguranţa, bărbatul experimentat şi-a dat seama de situaţie şi m-a întrebat dacă nu preferam să mă asigur. Mi-a venit greu să-mi calc mândria, dar când m-a prins de el cu frânghia, m-am simţit

Datoria noastra a fost platita

2 august Luca 16:17 „Și este mai ușor să treacă cerul și pământul decât să dea greș un singur titlu din lege”. LUCA 16:17 Iota nu a fost doar una dintre cele mai mici litere ale alfabetului ebraic, ci și una dintre cele mai nesemnificative, fiind uneori ștearsă din plăcerea scriitorului.  Titlul a fost doar un semn sau un punct pe o linie care a ajutat la distingerea unei litere de alta.  Titlul corespunde perioadei sau apostrofului nostru.  Ideea pe care Isus o face este că nici cel mai mic detaliu al legii nu ar dispărea. Hristos a împlinit fiecare notă și titlu al legii.  Legea a fost hirotonită la viață, dar nimeni nu a putut s-o păstreze.  Deci, Însuși Dumnezeu s-a făcut trup.  El a făcut ceea ce nici o carne păcătosă nu făcuse vreodată.  El a păstrat legea câștigând astfel viața lui Dumnezeu ca premiu pentru păstrarea legii.  Acest lucru i-a acordat viața veșnică, dar înainte ca El să ne-o poată oferi, încă mai aveam o datorie care trebuia plătită.  Acest lucru este similar cu ci

Voi preface toţi munţii mei în drumuri

 2 August Voi preface toţi munţii mei în drumuri. (Isaia 49:11) Dumnezeu va face ca obstacolele noastre să servească scopurilor Lui. Toţi avem munţi în vieţile noastre, şi de multe ori aceştia sunt oameni sau lucruri care ameninţă să blocheze progresul vieţii noastre spirituale. Obstacolele pot fi neadevăruri spuse despre noi; o ocupaţie dificilă; „un ţepuş în carne“ (2 Corinteni 12:7); sau crucea noastră zilnică. Şi deseori ne rugăm pentru îndepărtarea lor, căci tindem să gândim că numai dacă acestea ar fi îndepărtate, am trăi o viaţă mai tandră, mai curată şi mai sfântă. „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima…!“ (Luca 24:25). Acestea sunt tocmai condiţiile necesare succesului, şi au fost puse în vieţile noastre ca mijloace de producere a darurilor şi a calităţilor pentru care ne-am rugat atât de mult timp. Ani de zile ne rugăm pentru răbdare, şi când ceva începe să ne încerce peste puterile noastre, fugim de lucrul acela. Încercăm să-l evităm, îl vedem ca pe un obstacol de netrecut

Le-a arătat mîinile

 AUGUST 2  LUCA 24:40 "Şi după ce a zis aceste cuvinte, le-a arătat mîinile”  Ucenicii în loc să se bucure că L-au văzut pe Domnul Isus după învierea Sa, aşa după cum, de fapt, le spusese mai- dinainte de cîteva ori, necredinţa i-a făcut mai degrabă să se înspâimînte decît să li se umple inima de bucurie. De aceea El le arată mîinile lui cu semnele rănilor în ele, dovada de netăgăduit că mîntuirea a fost săvîrşită şi că El este viu. În mîinile Domnului Isus este siguranţă, este confirmarea providenţei dumnezeieşti, este împlinirea măreţei lucrări de restaurare a omului căzut şi a creaţiunii care a fost afectată de căderea omului în păcat. De aceea Dumnezeu în iubirea Lui nemărginită, I-a pregătit un trup Domnului Isus pentru ca în felul acesta, să poată veni la omul căzut şi să-L ridice la starea pentru care a fost creat. Mîinile străpunse ale Domnului Isus!  Cînd ucenicii le-au văzut, toată spaima lor a dispărut şi inimile lor s-au umplut de o mare bucurie, acea bucurie pe care n

LUPTÂND CU CARNEA

Imagine
  Ca urmași ai lui Hristos, trebuie să-L credem pe Dumnezeu pe cuvântul Său și să acceptăm ca adevărat ceea ce spune El despre noi. Aceasta înseamnă că „bătrânul” nostru reprezintă pe cineva care încă caută să fie văzut drept în fața lui Dumnezeu din cauza propriilor sale lucrări. Conștiința unui astfel de om îl aduce continuu sub vinovăție, dar în loc să se pocăiască, el se angajează să-și depășească el însuși problema păcatului. „Mă voi schimba! Voi începe să lupt astăzi împotriva păcatului meu, indiferent de cost. Vreau ca Dumnezeu să vadă cât mă străduiesc ”. Un astfel de om aduce multă sudoare și multe lacrimi Domnului. Se roagă și post pentru a demonstra că are o inimă bună și pentru a-și satisface propria mândrie. El este capabil să reziste păcatului zile la rând, așa că își spune: „Dacă pot merge două zile, atunci de ce nu patru? De ce nu o săptămână? ” Până la sfârșitul lunii, se simte bine cu el însuși, convins că lucrează singur. Apoi vechiul lui păcat reapare și, în jos, in