Postări

Se afișează postări din 2021

Sprijin tare sau cădere liberă?

Şi Eu le dau viaţa eternă, şi ei nu vor pieri niciodată, şi nimeni nu-i va smulge din mâna Mea.  Ioan 10:28   Ne bucuraserăm mult de aceste zile. Voiam să facem în trei o tură alpină în Alpii austrieci. Urcuşul a fost obositor, şi ne-am bucurat când am ajuns seara la prima cabană. În timpul cinei am făcut planuri pentru ziua următoare. Totuşi, lucrurile s-au întâmplat altfel decât le-am plănuit noi, căci unul dintre noi s-a prăbuşit de pe o stâncă în prăpastie şi a murit. În seara următoare stăteam buimăciţi în maşina noastră în timp ce ne îndreptam spre Germania. După doi ani ne-am dus iarăşi acolo ca să punem o tablă comemorativă la locul unde se accidentase colegul nostru. Eu m-am simţit nesigur şi am luat cu noi un ghid montan. Mergeam în trei unul după altul. Deşi eu încercam să-mi ascund nesiguranţa, bărbatul experimentat şi-a dat seama de situaţie şi m-a întrebat dacă nu preferam să mă asigur. Mi-a venit greu să-mi calc mândria, dar când m-a prins de el cu frânghia, m-am simţit

Datoria noastra a fost platita

2 august Luca 16:17 „Și este mai ușor să treacă cerul și pământul decât să dea greș un singur titlu din lege”. LUCA 16:17 Iota nu a fost doar una dintre cele mai mici litere ale alfabetului ebraic, ci și una dintre cele mai nesemnificative, fiind uneori ștearsă din plăcerea scriitorului.  Titlul a fost doar un semn sau un punct pe o linie care a ajutat la distingerea unei litere de alta.  Titlul corespunde perioadei sau apostrofului nostru.  Ideea pe care Isus o face este că nici cel mai mic detaliu al legii nu ar dispărea. Hristos a împlinit fiecare notă și titlu al legii.  Legea a fost hirotonită la viață, dar nimeni nu a putut s-o păstreze.  Deci, Însuși Dumnezeu s-a făcut trup.  El a făcut ceea ce nici o carne păcătosă nu făcuse vreodată.  El a păstrat legea câștigând astfel viața lui Dumnezeu ca premiu pentru păstrarea legii.  Acest lucru i-a acordat viața veșnică, dar înainte ca El să ne-o poată oferi, încă mai aveam o datorie care trebuia plătită.  Acest lucru este similar cu ci

Voi preface toţi munţii mei în drumuri

 2 August Voi preface toţi munţii mei în drumuri. (Isaia 49:11) Dumnezeu va face ca obstacolele noastre să servească scopurilor Lui. Toţi avem munţi în vieţile noastre, şi de multe ori aceştia sunt oameni sau lucruri care ameninţă să blocheze progresul vieţii noastre spirituale. Obstacolele pot fi neadevăruri spuse despre noi; o ocupaţie dificilă; „un ţepuş în carne“ (2 Corinteni 12:7); sau crucea noastră zilnică. Şi deseori ne rugăm pentru îndepărtarea lor, căci tindem să gândim că numai dacă acestea ar fi îndepărtate, am trăi o viaţă mai tandră, mai curată şi mai sfântă. „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima…!“ (Luca 24:25). Acestea sunt tocmai condiţiile necesare succesului, şi au fost puse în vieţile noastre ca mijloace de producere a darurilor şi a calităţilor pentru care ne-am rugat atât de mult timp. Ani de zile ne rugăm pentru răbdare, şi când ceva începe să ne încerce peste puterile noastre, fugim de lucrul acela. Încercăm să-l evităm, îl vedem ca pe un obstacol de netrecut

Le-a arătat mîinile

 AUGUST 2  LUCA 24:40 "Şi după ce a zis aceste cuvinte, le-a arătat mîinile”  Ucenicii în loc să se bucure că L-au văzut pe Domnul Isus după învierea Sa, aşa după cum, de fapt, le spusese mai- dinainte de cîteva ori, necredinţa i-a făcut mai degrabă să se înspâimînte decît să li se umple inima de bucurie. De aceea El le arată mîinile lui cu semnele rănilor în ele, dovada de netăgăduit că mîntuirea a fost săvîrşită şi că El este viu. În mîinile Domnului Isus este siguranţă, este confirmarea providenţei dumnezeieşti, este împlinirea măreţei lucrări de restaurare a omului căzut şi a creaţiunii care a fost afectată de căderea omului în păcat. De aceea Dumnezeu în iubirea Lui nemărginită, I-a pregătit un trup Domnului Isus pentru ca în felul acesta, să poată veni la omul căzut şi să-L ridice la starea pentru care a fost creat. Mîinile străpunse ale Domnului Isus!  Cînd ucenicii le-au văzut, toată spaima lor a dispărut şi inimile lor s-au umplut de o mare bucurie, acea bucurie pe care n

LUPTÂND CU CARNEA

Imagine
  Ca urmași ai lui Hristos, trebuie să-L credem pe Dumnezeu pe cuvântul Său și să acceptăm ca adevărat ceea ce spune El despre noi. Aceasta înseamnă că „bătrânul” nostru reprezintă pe cineva care încă caută să fie văzut drept în fața lui Dumnezeu din cauza propriilor sale lucrări. Conștiința unui astfel de om îl aduce continuu sub vinovăție, dar în loc să se pocăiască, el se angajează să-și depășească el însuși problema păcatului. „Mă voi schimba! Voi începe să lupt astăzi împotriva păcatului meu, indiferent de cost. Vreau ca Dumnezeu să vadă cât mă străduiesc ”. Un astfel de om aduce multă sudoare și multe lacrimi Domnului. Se roagă și post pentru a demonstra că are o inimă bună și pentru a-și satisface propria mândrie. El este capabil să reziste păcatului zile la rând, așa că își spune: „Dacă pot merge două zile, atunci de ce nu patru? De ce nu o săptămână? ” Până la sfârșitul lunii, se simte bine cu el însuși, convins că lucrează singur. Apoi vechiul lui păcat reapare și, în jos, in

Multumiri

Imagine
 Dragi cititori,va multumim ca cititi devotionalele postate de noi,ne rugam ca Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va rasplateasca. Intr-un timp scurt,avem astazi,1848 de vizualizari. Va rugam sa cititi in continuare si impreuna sa ne pregatim temeinic pentru intalnirea cu Domnul nostru,Isus Hristos. Cu drag,echipa CSD_dev

Eliberat de lege

Imagine
  1 august Luca 16:16 „Legea și profeții au fost până la Ioan; de atunci, Împărăția lui Dumnezeu este propovăduită și fiecare om apasă asupra ei”. LUCA 16: 16-17 Biblia ne învață că există diferite dispensații sau moduri divin ordonate ale lui Dumnezeu de a trata cu omenirea de-a lungul veacurilor.  O dispensație este pur și simplu o perioadă de timp în care Dumnezeu se ocupă cu omenirea într-un anumit mod. Legea Vechiului Testament a fost doar o dispensa temporară și a condus de la darea legii (Ex. 20) până la slujirea lui Ioan Botezătorul.  Când a venit Hristos, El a pus capăt legii pentru dreptate (Rom. 10: 4).  Oricine susține păstrarea legii în scopul dreptății la Dumnezeu se întoarce la un sistem de lege din Vechiul Testament care a fost desființat și anulează lucrarea lui Hristos în viața sa. Credinciosul Noului Testament se află sub prescripția harului lui Dumnezeu.  Nu suntem sub lege.  Asta nu înseamnă că legea a dispărut.  Este mai ușor pentru cer și pământ să treacă decât p

Domnul izbăvirii miraculoase

Imagine
  Luați în considerare eliberarea miraculoasă a lui Israel din Egipt în Biblie.  În timp ce poporul lui Dumnezeu traversa pe uscat, au văzut valurile care se prăbușeau asupra inamicului din spatele lor.  A fost un moment glorios și au ținut o întâlnire puternică de laudă cu dans, cântat și mulțumire.  „Suntem liberi!  Dumnezeu ne-a izbăvit din mâna asupririi ”. Povestea lui Israel reprezintă propria noastră eliberare de robia și vinovăția păcatului.  Știm că Satana a fost învins la cruce și că am fost eliberați imediat de strânsoarea lui de fier.  Cu toate acestea, scopul lui Dumnezeu este să ne mântuiască și să ne elibereze.  Dumnezeu nu a intenționat niciodată ca Israel să tabere acolo pe partea victoriei Mării Roșii.  Scopul său mai mare în a-i scoate din Egipt a fost să-i ducă în Canaan, țara sa de plinătate.  Pe scurt, i-a scos din sclavie pentru a-i aduce în inima lui și în iubirea sa.  El dorea un popor care să depindă în totalitate de mila, harul și dragostea sa.  Același lucru

Daţi- vă pe voi înşivă lui Dumnezeu,

1 August Daţi- vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi. (Romani 6:13) Într-o noapte m-am dus să ascult o predică despre consacrare. Nimic special nu m-a atins din mesaj, dar când predicatorul a îngenuncheat ca să se roage, a spus: „O, Doamne, Tu ştii că putem avea încredere în Omul care Şi-a dat viaţa pentru noi“. Acesta a fost mesajul meu. După ce m-am ridicat de pe genunchi şi mergeam în jos pe stradă ca să prind trenul, am meditat adânc la tot ce ar fi putut însemna consacrarea aceea pentru viaţa mea. Mă temeam, gândindu-mă la preţul pe care trebuia să-l plătesc, şi deodată, în ciuda zgomotului provocat de traficul străzii, mi-a venit acest mesaj: „Poţi avea încredere în Omul care Şi-a dat viaţa pentru tine“. M-am urcat în tren, şi-n timp ce călătoream spre casă, m-am gândit la toate schimbările, sacrificiile şi dezamăgirile pe care consacrarea lear fi putut aduce în viaţa mea – şi eram încă înfricoşat. Când am ajuns acasă, m-am dus direct în camera mea, am căzut

N-aţi cerut nimic în Numele Meu

 AUGUST 1  IOAN 16:24 "Pînă acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu; cereţi şi veţi primi pentru ca bucuria voastră să fie deplină!1  Să avem grijă să nu limităm pe Dumnezeu în rugăciunile noastre şi aceasta nu numai prin necredinţă, dar şi prin presupunerea noastră că ştim ce poate şi ce vrea El să facă. Să ne aşteptăm ca să primim mai mult decît cerem sau gîndim noi. "Domnul poate să-ţi dea mai mult decît atît." (2Cron 55:9). Să cerem mult şi Dumnezeu va fi pentru noi Dătător împărătesc.  Dumnezeu va da copiilor Săi libertatea de a cere tot ce voiesc, pentru că prin Domnul Isus Hristos ei au devenit copii ai Săi şi El onorează orice cerere în virtutea dragostei pentru Fiul Său. De aceea Domnul Isus ne îndeamnă să cerem în Numele Lui orice este după voia Sa. "Cereţi orice vreţi şi vi se va da." (Ioan 15:7). "Căci Tatăl însuşi vă iubeşte fiindcă M-aţi iubit."  Alexandru cel Mare a avut la curtea lui imperială un filozof renumit dar sărac care a ajuns cîn

Construiește credință, distruge îndoielile

31 iulie Matei 17:20 „Și Iisus le-a zis: Din cauza necredinței voastre; căci adevărat vă spun că, dacă aveți credință ca un bob de semințe de muștar, veți spune muntelui acesta: Treceți de aici până acolo; și va înlătura; și nimic nu îți va fi imposibil ”. Matei 17: 9-20; MARCA 9: 9-27; LUCA 9: 37-42 Necredința discipolilor în acest caz nu a fost o necredință în puterea lui Dumnezeu de a produce izbăvire, ci mai degrabă un fel de „necredință” naturală care provine dintr-o inimă împietrită, care era mai sensibilă la ceea ce vedea decât la ceea ce credea. Isus a spus că o cantitate foarte mică de credință (o „sămânță de muștar”) este suficientă pentru a îndepărta un munte, dacă nu există nicio necredință care să-l împiedice. Isus a fost dezamăgit că ucenicii Săi nu au fost în stare să-l alunge pe acest diavol. Majoritatea oamenilor nu ar fi avut nicio critică asupra acestor discipoli. La urma urmei, nu era normal să ai putere asupra spiritelor rele. Cu toate acestea, Isus le-a dat deja a

I- a povăţuit cu mâini pricepute

 31 Iulie I- a povăţuit cu mâini pricepute. (Psalmul 78:72) Când nu eşti sigur încotro s-o iei, supune toată judecata ta Duhului lui Dumnezeu, rugându-L să închidă toate uşile în afară de cea bună. Dar între timp mergi înainte şi consideră absenţa unei indicaţii directe de la Dumnezeu ca o confirmare a voii Lui că eşti pe calea Lui. Şi în timp ce-ţi continui drumul, vei vedea că El a mers înaintea ta, încuind uşile pe care altfel ai fi fost tentat să intri. Şi totuşi, poţi să fii sigur că undeva dincolo de uşile încuiate este una pe care El a lăsat-o descuiată. Şi când o vei deschide şi vei intra pe ea, te vei trezi faţă-n faţă cu un cot al râului de oportunităţi – unul mai lat şi mai adânc decât tot ce ţi-ai putut închipui vreodată, chiar şi în cele mai îndrăzneţe vise ale tale. Aşa că întinde pânzele şi mergi pe el, pentru că se varsă în mare. Dumnezeu ne conduce deseori prin împrejurările noastre. La un moment dat, drumul nostru poate fi complet blocat, dar apoi dintr-odată are loc

31 IULIE

 Iuda 20 „Rugaţi-vă prin Duhul Sfînt."  Cînd Moise îşi lăsa mîinile în jos, toată armata lui Israel era învinsă; cînd şi le ridica, ea era biruitoare. Cînd Biserica era unită ca să se roage pentru Petru, Dumnezeu a făcut minunea şi l-a scos din închisoare. In toată Biblia avem dovada că Dumnezeu aude rugăciunea copiilor Săi şi le răspunde. Şi nu numai că El ascultă, dar El aşteaptă ca să venim la El că să-I adresăm tot felul de rugăciuni şi cereri, după nevoile pe care le avem. Caracterizează rugăciunea viaţa noastră de credincios ?  La Ghetsimani ucenicii dormeau în loc să vegheze şi să se roage cu Domnul. Şi venind la ei, le spune: „Ce, un ceas n-aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine ?" Decîte ori ar putea să ne reproşeze şi nouă acelaşi lucru! Un ceas, ce este aceasta în faţa suferinţelor omenirii şi a durerii şi nenorocirilor ei profunde? Şi totuşi cu greu punem deoparte o oră pentru El! Ne este mult mai uşor să participăm la vreo activitate care, chiar dacă nu este vino

Trăiește către Dumnezeu

  30 iulie Matei 17: 2 „Și a fost transfigurat înaintea lor; și fața lui strălucea ca soarele, iar hainele lui erau albe ca lumina”. MATTEU 17: 1-8, MARC 9: 1-8, LUC 9: 28-36 Este interesant să comparăm transfigurarea lui Isus cu cea a lui Moise. Fața lui Isus strălucea ca soarele și veșmântul Său era alb ca lumina. Acest lucru a depășit cu siguranță ceea ce a trăit Moise și, totuși, fața lui Isus nu a continuat să strălucească când a coborât de pe munte, așa cum a făcut fața lui Moise. Fața lui Moise reflecta slava lui Dumnezeu, dar Isus era slava lui Dumnezeu (Ioan 1:14; Evrei 1: 3). Moise și-a pus un văl peste față pentru a ascunde slava lui Dumnezeu (Exod 34: 29-35), astfel încât oamenii să nu se teamă să se apropie de el. Corpul lui Isus a fost vălul Său care a ascuns adevărata Sa slavă înăuntru. În timpul transfigurării Sale, El a tras înapoi vălul cărnii Sale și pur și simplu am surprins gloria Sa pe care a avut-o cu Tatăl înainte ca lumea să fie (Ioan 17: 5). La moartea lui Isu

Şi oricine va da de băut numai un pahar cu apă rece …

 30 Iulie Şi oricine va da de băut numai un pahar cu apă rece … adevărat vă spun că nu -şi va pierde răsplata. (Matei 10:42) Ce să fac? Cred că voi trece prin această lume doar o dată. De aceea orice lucrare bună, orice bunătate, sau orice slujire pe care pot s-o ofer unui om sau unui animal, am s-o ofer acum. N-am să neglijez şi n-am să întârzii să fac aceasta, pentru că nu voi mai trece pe acest drum. o veche zicătoare a unui Quaker (membru al comunităţii „Societatea Prietenilor“, înfiinţată în 1650 de George Fox) Nu lucrul pe care-l faci, dragule, Ci lucrul pe care-l laşi nefăc ut, Acela îţi dă dureri amare de inimă La apusul soarelui; Cuvântul bun pe care nu l- ai spus, Scrisoarea pe care nu ai scris- o , Floarea pe care puteai s- o trimiţi, dragule, Sunt umbrele care te bântuie noaptea. Piatra pe care puteai s- o ridici Din ca lea fratelui tău, Sfatul sincer, din inimă Pe care, fiind prea grăbit, nu l- ai spus; Atingerea tandră a mâinii, dragule, Tonul blând şi fermecător, Pentru

30 IULIE

  Ioan 14:2 „în casa Tatălui Meu sînt multe locuinţe... Eu Mă duc să vă pregătesc un loc."  Locul pe care S;a dus Domnul Isus să ni-L pregătească este locul pe care L-a avut şi îl are ca Fiu. El S-a dus deci acasă la El să ne pregătească acel loc. Ce binecuvîntare nespusă ! Să ne gîndim cum poate să arate o casă care este potrivită cu dorinţa inimii Lui. Apoi spune: „Voi veni din nou şi vă voi lua la Mine însumi, ca acolo unde sînt Eu să fiţi şi voi." Nu vă voi chema sus, ci „Eu voi veni." Ce iubire mişcătoare care ar trebui să ne umilească!  Deşi El acum S-a aşezat pe tronul Tatălui Său, îl va lăsa pentru puţin, ca să vină personal să ne ia şi să ne ducă chiar în casa Tatălui. Dragostea Lui pentru noi este atît de adîncă, încît El nu este satisfăcut dacă nu vine El însuşi ca să ne ia. El nu va trimite după noi pe vreunul din arhanghelii din cer, ci venirea Lui personală ca să ne iasă înainte, este expresia cea mai duioasă a dragostei adorabilului nostru Mîntuitor.  Şi f

Dreptatea dreaptă

  29 iulie Luca 16:15 'Și le-a zis: Voi sunteți cei care vă îndreptățiți înaintea oamenilor; dar Dumnezeu cunoaște inimile voastre; căci ceea ce este foarte apreciat printre oameni este urâciune înaintea lui Dumnezeu. LUCA 16: 14-15 Justificarea nu este ceva de câștigat, ci un cadou de primit. Căutarea de a câștiga mântuirea este singurul păcat care va împiedica salvarea unei persoane, deoarece nu vă puteți supune neprihănirii lui Dumnezeu care vine ca dar prin credință, atâta timp cât căutați să vă stabiliți propria neprihănire. Majoritatea oamenilor nu știu că există două tipuri de dreptate. Doar un singur tip de dreptate este acceptat de Dumnezeu. Există neprihănirea noastră, care este conformitatea noastră cu cerințele legii. Aceasta este o neprihănire imperfectă, deoarece natura umană este imperfectă și incapabilă să îndeplinească legea. Și există neprihănirea lui Dumnezeu, care vine doar ca dar și este primită prin credință. Neprihănirea lui Dumnezeu este perfectă. Neprihănir

Ai ajuns tu până la cămările …

 29 Iulie Ai ajuns tu până la cămările … pe care le păstrez pentru vremurile de strâmtorare? (Iov 38:22 - 23) Încercările noastre sunt mari oportunităţi, dar mult prea des noi le vedem pur şi simplu ca nişte mari obstacole. Dacă am recunoaşte în fiecare situaţie dificilă ceva ales de Dumnezeu ca să ne dovedească dragostea Lui pentru noi, fiecare obstacol ar deveni atunci un loc de adăpost şi de odihnă, şi o demonstraţie faţă de alţii a puterii Lui inexprimabile. Dacă am căuta semnele lucrării Lui glorioase, atunci fiecare nor ar deveni în adevăr un  curcubeu, şi fiecare trecătoare prin munţii de dificultăţi va deveni o cale de ascensiune, de transformare şi de glorificare. Dacă ne-am uita la trecutul nostru, mulţi dintre noi am realiza că momentele în care am îndurat cel mai mare stres şi am simţit că toate căile noastre sunt blocate au fost momentele în care Tatăl nostru ceresc a ales să facă cele mai bune lucruri pentru noi şi să ne dea cele mai mari binecuvântări ale Sale. Cele mai

29 IULIE

  Romani 1:16 „Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelie, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mîntuirea fiecăruia care crede." Nişte misionari creştini s-au dus să vestească Evanghelia în Groenlanda, unde locuitorii erau tare sălbatici şi înapoiaţi. 'Ei au început să înveţe pe groenlandezi lucrurile de căpătenie ale credinţei, începînd cu cunoaşterea despre Dumnezeu. Dar ei nu înţelegeau şi de la o vreme s-au hotărît să omoare pe misionari. Cîţiva din ei au năvălit în casa unuia dintre misionari pe care l-au găsit scriind o carte. - „Ce este asta ?" a întrebat şeful lor. - „O carte" răspunse misionarul. - „Ce este aia „carte" ? întrebă din nou căpătenia lor. - „Carte este un lucru care vorbeşte". - „Ia fă-o să vorbească". Atunci misionarul a început să citească de la Matei, capitolele 26 şi 27 pe care tocmai le isprăvise de tradus în limba groenlandeză. Cele citite, despre răstignirea Domnului Isus, i-au zdrobit inima căpeteniei groenlandeze, care

Binecuvântat să fii o binecuvântare

  28 iulie Luca 16: 1 „Și a zis și ucenicilor săi:„ Era un om bogat, care avea un ispravnic; și același lucru i-a fost acuzat că și-a irosit bunurile. ' LUCA 16: 1-18 Îngrijitorul nedrept era râvnitor. El nu fusese fidel stăpânului său sau datornicilor stăpânului său. Își irosise bunurile stăpânului asupra sa. Când a fost aflat, natura sa de auto-servire a luat în considerare opțiunile și a decis că trebuie să existe o schimbare. A decis să folosească banii domnului său pentru a-și face prieteni, astfel încât atunci când va fi concediat să aibă pe cineva care să-l ajute. Stăpânul său era aparent suficient de bogat încât nu se ofensa de reducerea datoriilor către el de către steward, ci mai degrabă îl lăuda pe steward. Nu și-a lăudat căile necinstite, dar lăuda faptul că a folosit în cele din urmă banii domnului său pentru a planifica viitorul în loc să-i irosească pe el însuși. Deși administratorul a fost motivat de ceea ce avea să câștige în cele din urmă, a existat prudență în ac

Domnul umblă în furtună şi în vârtej.

 28 Iulie Domnul umblă în furtună şi în vârtej. (Naum 1:3) Îmi amintesc când eram tânăr că mergeam la şcoală în vecinătatea Muntelui Fericirilor. Într-o zi stăteam pe coasta muntelui şi priveam o furtună care trecea prin vale. Cerul era întunecat şi tunetul începuse să zguduie pământul. Părea că întreaga privelişte plină de viaţă fusese complet schimbată, şi frumuseţea ei dispăruse pentru totdeauna. Dar furtuna a trecut repede şi curând a ieşit din vale. Dacă aş fi stat în acelaşi loc în ziua următoare şi aş fi spus: „Unde este furtuna aceea puternică şi tot întunericul ei teribil?“ iarba ar fi spus: „O parte din ea este în mine“. Frumoasa margaretă ar fi spus: „O parte din ea este în mine“. Şi toate celelalte flori, şi fructe, şi tot ce creşte din pământ ar fi spus: „O parte din furtună a produs strălucire în mine“. L-ai rugat vreodată pe Domnul să te facă asemenea Lui? Ai dorit vreodată roada Duhului şi te-ai rugat pentru bunătate, blândeţe şi dragoste? Dacă da, atunci să nu te temi

28 IULIE

 Romani 5:5 „însă nădejdea aceasta nu înşală." Pentru cei ce au această nădejde, este totdeauna o uşă deschisă către orice dorinţă bună şi chiar „împotriva oricărei nădejdi" (Romani 4:18), este un drum croit în ciuda greutăţilor, un viitor asigurat cu toate sfidările vrăjmaşului. Nădejdea aceasta este expresia puterii învierii, este izvorîtă din ea şi vine din cer.  Este o plantă care încolţeşte într-un sol anumit şi într-un climat anumit: climatul împrejurărilor potrivnice şi solul greutăţilor de tot felul şi al luptelor care nu vor înceta pînă la plecarea noastră de aici. Nădejdea care nu înşală supravieţuieşte cînd totul se năruie. Ea îşi adînceste rădăcinile în terenul solid al crucii fără de care nici credinţa nici nădejdea n-ar exista.  Orice se întîmplă în lume şi în viaţă, acela care are această nădejde ştie că Dumnezeu este credincios şi că totul lucrează spre binele său. El este izbăvit de vederi mărginite, de scopuri egoiste, şi de iubirea de sine. Cunoaştem noi ac

Toate motivele greșite

27 iulie Luca 15:28 „Și s-a mâniat și nu a vrut să intre; de ​​aceea a ieșit tatăl său și l-a rugat”. LUCA 15: 25-28 Dacă acest fiu mai mare și-ar fi considerat fratele, s-ar fi bucurat de întoarcerea sa, așa cum a făcut tatăl său. Mai degrabă, era total egocentric (asta este mândria) și a devenit furios. Aceasta ilustrează Proverbele 13:10; „numai mândria vine în dispută”. Cum îi putem stima pe ceilalți mai bine decât pe noi înșine când, în adevăr, credem cu adevărat că suntem mai buni decât alții? Unii oameni sunt sportivi mai buni decât alții. Unii sunt oameni de afaceri mai buni decât alții. Unii sunt vorbitori mai buni decât alții și așa mai departe. În primul rând, trebuie să recunoaștem că realizările noastre nu ne fac mai buni decât alții. Există o diferență între ceea ce facem și cine suntem. Performanța mai bună nu face o persoană mai bună. Caracterul unei persoane poate fi extrem de dorit, chiar dacă performanța sa este bună. Un exemplu clasic în acest sens îl găsim în faris

Puneţi-Mă la încercare

 27 Iulie Puneţi-Mă la încercare … şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare. (Maleahi 3:10) Iată ce spune Dumnezeu în acest verset: „Copilul Meu iubit, Eu mai am zăgazuri în ceruri, şi ele sunt încă în stare de funcţionare. Încuietorile se deschid la fel de uşor ca înainte, şi balamalele n-au ruginit. De fapt, Eu mai degrabă le-aş deschide larg ca să revărs binecuvântările, decât să le ţin închise. Le-am deschis pentru Moise, şi marea s-a despicat. Le-am deschis pentru Iosua, şi râul Iordan s-a oprit. Le-am deschis pentru Ghedeon, şi armatele vrăjmaşului au fugit. Şi le voi deschide pentru tine – dacă doar Mă vei lăsa. „În partea dinspre Mine a zăgazurilor, cerul este aceeaşi vistierie bogată ca întotdeauna. Fântânile şi râurile încă se revarsă, şi camerele comorilor încă mai gem de daruri. Nevoia nu este de partea Mea, ci de a ta. Aştept să Mă pui la încercare. Dar mai întâi trebuie să îndeplineşti condiţia pe ca

27 IULIE

  Matei 18:19 „Vă spun iarăşi, că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pămînt să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl meu care este în ceruri."  Dacă doi, numai doi ! Totuşi ei erau doisprezece care înconjurau şi urmau pe Domnul lor. Şi cu o altă ocazie, El a trimis să propovăduiască şaptezeci. Şi era numeroasă mulţimea acelora care se numeau ucenicii Săi. Dar evanghelistul Matei, dezvăluie tragedia respingerii Lui de către oameni şi trădarea a lor Săi, pentru interese personale. Domnul ştia cît valorează ucenicii Lui dragi. El cunoştea atunci, ca şi acum, ambiţiile lor, slăbiciunile lor, greutatea de a se înţelege între ei. El ştia de ce vorbea de „doi". Dar pentru împlinirea planurilor Lui,  El avea nevoie de aceşti doi care să fie de acord, să se învoiască. Deci, El precizează că doi credincioşi, cu adevărat de acord şi într-o legătură neumbrită cu Tatăl ceresc, pot declanşa în lumea aceasta intervenţia Lui puternică în orice situaţie. Aceşti doi, care se învoiesc

Iubirea Tatalui

 26 iulie Luca 15:20 Și s-a sculat și a venit la tatăl său. Dar când era încă departe, tatăl său l-a văzut și a avut compasiune, a fugit și a căzut pe gâtul său și l-a sărutat. LUCA 15:20 Pentru ca tatăl acestui băiat să-l fi văzut „departe” ar însemna că Tatăl așteptase cu nerăbdare întoarcerea fiului său. Cu siguranță, în aplicarea spirituală a acestei pilde, Tatăl nostru Ceresc tânjește să curățească și să-l primească pe păcătos, dacă doar se va pocăi și va veni la El pentru iertare. Isus folosea această parabolă pentru a-i mustra pe farisei pentru atitudinea lor aspră, neprihănită de sine și neiertătoare față de păcătoși. Fratele mai mare din această pildă simboliza fariseii. La fel ca acest frate, fariseii nu trăiseră o viață exterioară de răzvrătire și credeau că alții care nu se ridicau la standardele lor erau cu siguranță urâți de Dumnezeu. Dar „Dumnezeu a iubit atât de mult lumea” și „Hristos Isus a venit pe lume pentru a salva pe păcătoși”. Așa cum acest frate mai mare era eg

Căci noi, prin Duhul, aşteptăm prin credinţă nădejdea neprihănirii

 26 Iulie Căci noi, prin Duhul, aşteptăm prin credinţă nădejdea neprihănirii. (Galateni 5:5) Sunt momente când totul pare foarte întunecat pentru mine – atât de întunecat că trebuie să aştept înainte să pot spera. A aştepta cu speranţă este foarte greu, dar adevărata răbdare este exprimată când trebuie să aşteptăm chiar speranţa. Când nu vedem nici un semn de succes, dar totuşi refuzăm să disperăm, când nu vedem nimic decât întunericul nopţii prin fereastra noastră, dar ţinem totuşi obloanele deschise pentru că stelele pot apărea pe cer, şi când avem un gol în inimă, dar totuşi nu îngăduim să fie umplut decât cu tot ce are mai bun Dumnezeu pentru noi – acesta este cel mai minunat fel de răbdare din univers. Este istoria lui Iov în mijlocul furtunii, a lui Avraam în drum spre Moria, a lui Moise în deşertul Madianului, şi a Fiului Omului în grădina Ghetsimani. Şi nu există răbdare mai puternică decât aceea care rabdă pentru că Îl vede „pe Cel ce este nevăzut“ (Evrei 11:27). Este acel fel

26 IULIE

  Efeseni 1:4,5 „El ne-a ales mai înainte de întemeierea lumii ca să fim sfinţi... ne-a predestinat ca să fim înfiaţi prin Isus Hristos."  Aceste două cuvinte „ales mai dinainte" şi „predestinat", au în substanţa lor acelaşi înţeles, fiind folosite în Biblie în mod alternativ. Ele împreună constituiesc unul din cele mai dificile subiecte din toată Scriptura pe care vom căuta cu multă grijă să le examinăm cu ajutorul Duhului Sflnt care le-a dictat. Dumnezeu cunoaşte toate lucrurile mai dinainte şi fiind Suveran în toate acţiunile Sale, a făcut „din veşnicie" un plan cu privire la noi. Cuvîntul de alegere se referă deci la suverana Sa alegere a anumitor persoane pentru a le mîntui......De la început, Dumnezeu v-a ales pentru mîntuire în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului" (2 Tesaloniceni 2:13). „Aleşi după cunoştinţa mai dinainte a lui Dumnezeu." (1 Petru 1:2).  Predestinare se referă la hotărîrea lui Dumnezeu ca, aceia pe care i-a ales să fie mintuiţi

Roadele Duhului

Imagine
  În cartea Galatenilor, apostolul Pavel întocmește o listă nefiltrată, precisă și realistă a numeroaselor emoții și gânduri negative cu care ne luptăm zilnic: impuritate, furie, gelozie, invidie, ranchiună, milă, rușine, nesiguranță, mândrie , egocentricitatea, înșelăciunea, lenea, disperarea, ura, răutatea, ipocrizia etc. Vedem clar cum natura noastră se manifestă prin imoralitate și idolatrie. „Acum lucrurile cărnii sunt evidente: imoralitatea sexuală, impuritatea, senzualitatea, idolatria, vrăjitoria, vrăjmășia, certurile, gelozia, atacurile de furie, rivalitățile, disensiunile, diviziunile, invidia, beția, orgiile și lucruri de genul acesta.  Vă avertizez, așa cum v-am avertizat anterior, că cei care fac astfel de lucruri nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu ”(Galateni 5: 19-21, ESV) Înțelegeți că cuvintele apostolului Pavel erau radical incorecte din punct de vedere politic în ochii și urechile legalistilor religioși din vremea sa care pretindeau ipocrit că trăiesc mai presus de

Pocainta

 25 iulie Luca 15:18 „Mă voi ridica și mă voi duce la tatăl meu și îi voi spune: Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta”. LUCA 15: 18-19 Acesta este un bun exemplu de pocăință adevărată. Acest fiu nu și-a pretins nici o bunătate sau a încercat să-și justifice acțiunile, dar s-a smerit și a apelat la mila tatălui său. La fel, nu ne putem apropia de Dumnezeu în neprihănirea de sine, ci trebuie să ne smerim, să ne punem toată credința într-un Mântuitor și să ne întoarcem de la căile noastre rele (2 Cr. 7:14). Aceasta este adevărata pocăință. Pocăința este o parte necesară a mântuirii. Pocăința poate include întristarea dumnezeiască, dar întristarea nu include întotdeauna pocăința. Pocăința este pur și simplu o schimbare de minte însoțită de acțiuni corespunzătoare. Există un tip evlavios de întristare și un tip nelegiuit de întristare. Întristarea dumnezeiască duce la pocăință. Durerea necredincioasă sau durerea acestei lumi doar omoară. Cultura noastră a respins toate emoțiil

Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.

 25 Iulie Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea. (Ioan 13:7) În viaţa aceasta, noi avem o viziune incompletă a metodelor lui Dumnezeu, văzând planul Lui terminat doar pe jumătate şi insuficient dezvoltat. Dar dacă stăm în magnificul Templu al eternităţii, vom avea o perspectivă corectă şi vom vedea că toate se potrivesc atât de frumos! Imaginează-ţi că mergi în munţii Libanului în timpul domniei marelui împărat al lui Israel, Solomon. Poţi să vezi cedrul acela măreţ? El este mândria tuturor celorlalţi copaci şi s-a luptat mulţi ani cu vânturile reci din nord! Soarelui verii i-a plăcut să zâmbească peste el, în timp ce noaptea făcea ca pe frunzele lui catifelate să strălucească picăturile de rouă. Păsările şi-au făcut cuiburi în ramurile lui, şi călătorii obosiţi şi păstorii rătăciţi se odihneau la umbra lui, adăpostindu-se de căldura amiezii sau de furtunile puternice. Şi deodată realizăm că acest bătrân locuitor al pădurii a fost sortit să cadă victimă securii pădu

25 IULIE

  Romani 1:1 I „Pavel, rob al lui Isus Hristos."  Iată un cuvînt care se pare că şi astăzi ca întodeauna are un sens negativ şi urît, deşi el are două înţelesuri total deosebite. Cuvîntul de rob implică neapărat şi noţiunea de stăpîn şi din pricina aceasta poate avea fie un înţeles pozitiv, bun, fie unul negativ, rău. De la prima pînă la ultima carte a Bibliei întîlnim acest cuvînt în ambele aspecte. Robul Meu Avraam, robul Meu Moise, robul Tău David, robii Mei proorocii, ROBUL MEU pe care-1 sprijinesc, (Domnul Isus) şi multe alte locuri, în adevăr, este mai mult decît pozitiv de a fi robul lui Dumnezeu, de a avea un Stăpîn atît de măreţ şi bun şi de a-I sluji cu cinste.  Dar Scriptura ne vorbeşte şi de robi netrebnici, de robi care au ştiut voia stăpînului lor şi n-au făcut-o (Luca 12-47). Vai de soarta lor ! Versetul de care ne ocupăm azi vorbeşte de înalta stare de a fi robi ai Domnului Isus Hristos. S-ar părea un paradox şi totuşi este cu adevărat minunat, o cinste o favoare d