18 IULIE

  Marcu 9:36 „Şi luînd un copilaş 1-a aşezat în mijlocul lor." 

Domnul Isus a coborît de pe muntele schimbării la faţă împreună cu ucenicii Săi. Ajuns la Capernaum, El aşteaptă un prilej în casă, ca să-i întrebe depre ce vorbeau între ei pe drum, căci urechile Lui aud totul. El ştie ce-şi spun ucenicii între ei, El ştie chiar ce gîndesc „Dar ei tăceau, pentru că pe drum se certaseră între ei, ca să ştie cine dintre ei este mai mare." Tăcerea lor era jenantă; era un contrast aşa de mare ! Domnul Isus de abia le vorbise despre patima Sa şi ei... în mod egoist n-aveau alt gînd decît să se valorifice în proprii lor ochi ! Dorinţa de a fi cel mai mare, de a avea primul loc şi de a fi băgat în seamă, este cauza multor situaţii neplăcute, care dezonorează pe Dumnezeu. Ambiţii personale şi rivalităţi se ascund cu greu sub activităţi şi lucrări, aşa zise făcute pentru Dumnezeu. 

Domnul a scutit pe ucenicii Săi de ruşinea în public, a unei astfel de conversaţii dintre El şi ucenici; De aceea i-a făcut să intre în casă unde a avut loc această scenă solemnă. Le prezintă un copilaş pe care-1 pune în mijlocul lor apoi, luîndu-1 în braţe cu gingăşie, El se identifică cu această fiinţă mică. „Oricine primeşte pe unul din aceşti copilaşi, în Numele Meu, Mă primeşte pe mine..." Ce lecţie ! S-o lăsăm să pătrundă în inimile noastre. 

Privirea Domnului să dea la iveală rădăcinile acestui rău în fundul fiinţei noastre: mîndrie, deşertăciune, ambiţii personale şi „Eul" care nu este niciodată potolit, şi niciodată atît de periculos, ca atunci cînd lucrează sub adăpostul „lucrurilor sfinte" şi al presupusei lucrări pentru Dumnezeu. Şi Domnul continuă: „Şi cine vrea să fie cel dintîi să fie cel din urmă şi servitorul tuturor." Matei adaugă un îndemn: „De aceea orişicine se va smeri ca acest copilaş va fi cel mai mare în împărăţia Cerurilor." Atunci cînd acceptăm să fim ca un copilaş, ambiţiile şi pretenţiile noastre personale, îşi pierd importanţa şi, fiind în braţele Sale, nu-L mai vedem decît pe El care este, blînd şi smerit cu inima, pe Domnul şi învăţătorul nostru şi asta ne va fi cu totul de ajuns. Ce loc întîi să mai căutăm ? Poate fi un loc mai sigur şi mai minunat decît în braţele Lui ? „Păstraţi-vă în micime, dacă vreţi să fiţi fericiţi şi binecuvîntaţi. Rămîneţi în prezenţa lui Dumnezeu, şi veţi fi ţinuţi în micime !" - J.N.D.