19 IULIE

 Evrei 11:1 „Prin credinţă, Abel a adus lui Dumnezeu o jertfă mai bună decît a lui Cain. Prin ea a primit el mărturie că este neprihănit" 

Deşi sînt aşa de multe religii în lume, în realitate ele sînt numai două: religia lui Cain şi religia lui Abel. Religia lui Cain declară că eu trebuie să aduc lui Dumnezeu ceva din ce am produs eu pentru ca să mă poată primi. Religia lui Cain poate fi văzută în diferitele religii din toată lumea, încluzînd din nefericire, o bună parte din cele care se numesc creştine. Oricine crede că va fi primit şi va căpăta trecere înaintea lui Dumnezeu pentru ce face sau dă el, aparţine religiei lui Cain. 

O astfel de religie este o urîciune pentru Dumnezeu. Religia lui Abel pe de altă parte este efectiv mult mai mult decît o religie. Este viaţă. Abel a jertfit un miel lui Dumnezeu, recunoscînd prin aceasta că era un păcătos şi că poate fi primit de Dumnezeu -prin moartea unei victime nevinovate. Mielul lui Abel, închipuieşte pe Domnul Isus Hristos, Acela care a venit în lume ca să salveze pe păcătoşi, astfel încît orice persoană poate veni la Dumnezeu şi să spună: „Sînt un păcătos vrednic de moarte. Nu am nimic de adus. Nu am nimic de oferit. Dar vin în virtutea sîngelui lui Hristos care s-a vărsat pentru mine. 

Jertfa adusă de Abel nu i-a obţinut numai acceptarea lui de către Dumnezeu, dar ea mărturiseşte şi că era neprihănit. Neprihănit în el însuşi ? Nicidecum ! El era un păcătos ca şi Cain. El a căpătat neprihănirea prin jertfa pe care a oferit-o. Numai aceasta i-a procurat neprihănirea înaintea lui Dumnezeu. Presupunem că o fată săracă dintr-o familie fără bani, fără poziţie socială se căsătoreşte cu un om foarte bogat. Cu bărbatul ei bogat, ea acum se poate prezenta oriunde în societate şi oamenii ar trata-o ca pe o regină. Cu cîteva luni înaintea căsătoriei ei, lumea ar fi tratat-o ca pe o scamă pe o haină. De ce ? Pentru că înainte ea se putea prezenta numai în ce era ea însăşi. Dar acum ea se prezintă nu în ce este ea însăşi, ci în ceea ce este în virtutea relaţiei ei de soţie a acestui soţ foarte bogat. Şi tu şi eu putem deasemenea să căpătăm mărturia înaintea lui Dumnezeu că sîntem socotiţi neprihăniţi, nu în noi înşine, nu prin faptele noastre ci în neprihănirea Domnului Hristos cum spune la 1 Corinteni 1:30. „Legea şi harul sînt amîndouă perfect de drepte şi au ca Autor pe Dumnezeu. Dar ele sînt irecociliabile în principiile lor, în raţiunea lor de a fi. Una pretinde dreptatea omului, cealaltă o descoperă pe aceea a lui Dumnezeu cînd omul este un păcătos pierdut." - J.N.D.