21 IULIE

  Ieremia 6:16 „Aşa vorbeşte Domnul: „Staţi în drumuri, uitaţi-vă şi întrebaţi care sînt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea..." 

Calea credinţei nu este o cale nouă: ea este tot atît de veche ca adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Deşi împrejurările se schimbă întruna şi deşi părerile şi năzuinţele sînt nestatornice ca vînturile schimbătoare, totuşi adevărul lui Dumnezeu odată dat sfinţilor Săi, rămîne acelaşi neschimbat, întreg şi vrednic de încredere. 

Domnul putea să ceară lui Israel să stea şi să observe şi să întrebe cărările vechi, căci Israel sa abătut de la ele şi şi-a ales cărări nesigure şi strîmbe umblînd într-o totală dezorientare. Cărările vechi nu erau numai acelea a părinţilor şi străbunicilor lor, ci acelea stabilite în lege cînd Israel a ieşit la început din Egipt, dar pe care ei le-au călcat şi le-au înlocuit chiar cu urîciuni satanice de tot felul, idolatre, care plăceau firii, căci nu îi oboseau cu cerinţele dreptăţii şi sfinţeniei lui Dumnezeu. 

Biserica este bîntuită astăzi de glasuri şi învăţături care chipurile, încearcă să îmbunătăţască falimentul ei prin introducerea de soluţii noi, dar ele de fapt sînt tot atît de vechi ca şi minciuna lui Satan din Eden. Răspunsul este simplu; să întrebăm mai de grabă în mod cinstit, de cărările, acelea introduse de Domnul Isus şi apostolii Lui, la începutul Bisericii. Evangheliile şi Epistolele ne procură o deplină înţelegere şi învăţătură cu privire la calea pe care Dumnezeu a stabilit-o pentru poporul Său dealungul acestei întregi dispensaţiuni a Harului. Să căutăm adevărul cu toată inima în izvorul curat al adevărului Cuvîntului lui Dumnezeu. 

Aici, şi numai aici, vom găsi siguranţă şi stabilitate Har şi pace, prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos. - 2 Petru 1:2 „Inimile noastre sînt mici şi foarte înguste. Ce le-ar putea lărgi altceva decît comunicarea pe care ne-o face Dumnezeu cu privire la gîndurile Sale, cînd ne descoperă ce este în inima Sa, ca să ne facă să cunoaştem tot ce depăşeşte orice cunoştinţă. Căci dacă aceste gînduri ale lui Dumnezeu n-ar trece peste priceperea noastră, Dumnezeu n-ar mai fi Dumnezeu. Sîntem însă astfel introduşi în infinit prin Duhul Său. Nu pot să le măsor cu mintea mea, nu pot să le ating limitele, dar sînt în ele şi mulţumesc lui Dumnezeu, n-am să ies niciodată din ele." - J.N.D.