26 IULIE

  Efeseni 1:4,5 „El ne-a ales mai înainte de întemeierea lumii ca să fim sfinţi... ne-a predestinat ca să fim înfiaţi prin Isus Hristos." 

Aceste două cuvinte „ales mai dinainte" şi „predestinat", au în substanţa lor acelaşi înţeles, fiind folosite în Biblie în mod alternativ. Ele împreună constituiesc unul din cele mai dificile subiecte din toată Scriptura pe care vom căuta cu multă grijă să le examinăm cu ajutorul Duhului Sflnt care le-a dictat. Dumnezeu cunoaşte toate lucrurile mai dinainte şi fiind Suveran în toate acţiunile Sale, a făcut „din veşnicie" un plan cu privire la noi. Cuvîntul de alegere se referă deci la suverana Sa alegere a anumitor persoane pentru a le mîntui......De la început, Dumnezeu v-a ales pentru mîntuire în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului" (2 Tesaloniceni 2:13). „Aleşi după cunoştinţa mai dinainte a lui Dumnezeu." (1 Petru 1:2). 

Predestinare se referă la hotărîrea lui Dumnezeu ca, aceia pe care i-a ales să fie mintuiţi, să primească în continuare o binecuvântare şi mai înaltă de a deveni fii Lui şi în consecinţă, de-a primi moştenirea Lui. Dumnezeu ar fi putut foarte bine să ne aleagă ca să fim scăpaţi de pedeapsa veşnică şi să trăim totdeauna ca robi ai Lui. Desigur noi am fi bucuroşi şi pentru atît de mult. Dar în suverana Lui dragoste, „după buna plăcere a voiiSale", El ne-a adus într-o mai înaltă şi mai apropiată poziţie faţă de El însuşi „rînduindu-ne mai de dinainte pentru înfiere" (versetul 5) sau aducîndu-ne în starea de fii ai Săi. Astfel predestinarea are acest sens specific de filiaţiune, dat acelora care cred şi a căror credinţa este tot datorită Harului Său (Efeseni 2:8).

 Deci, predestinarea şi Harul, aceste două elemente, sînt indisolubil legate, fiind de fapt un singur lucru; marea iubire a Tatălui nostru faţă de nişte bieţi păcătoşi pe care i-a răscumpărat prin credinţa în sîngele Domnului Isus vărsat pentru noi. Sîngele Domnului Hristos, este deci al treilea element care le încheagă pe celelalte două. Dar Duhul Sfînt merge şi mai departe şi la Romani 8:29, găsim că Dumnezeu ne-a predestinat „să fim asemenea chipului Fiului Său". Gîndurile lui Dumnezeu cu privire la noi şi dorinţele Lui pentru noi sînt atît de înalte încît El nu numai că vrea să fim fii Săi, dar să fim şi asemenea chipului Fiului Său. Niciuna din toate făpturile slăvite din cer: „fii lui Dumnezeu" (care ar fi aceia ? Geneza 6:2; Iov 1:6; 38:7; Psalmul 89:7) sau „oştirea cerurilor" (1 împăraţi 22:19); sau „domniile şi stăpînirile" peste care Domnul Isus este „Capul" (Coloscni 2:10), sau îngerii, serafimii şi heruvimii, despre nici unul din toţi aceştia nu ni se spune că vor fi asemenea chipului Fiului slăvit, al lui Dumnezeu cum, vom fi noi, nişte păcătoşi care am fi fost pierduţi fără Harul Alegerii şi Predestinării noastre. „Doamne ! Cine poate să priceapă lucrarea slăvită a Suveranităţii îndurării Tale faţă de nişte fiinţe absolut fără nici un merit, ci dimpotrivă care mertiă osîndă veşnică." „Fiindcă i-a iubit pe ai Săi, i-a iubit pînă la capăt".