31 IULIE

 Iuda 20 „Rugaţi-vă prin Duhul Sfînt." 

Cînd Moise îşi lăsa mîinile în jos, toată armata lui Israel era învinsă; cînd şi le ridica, ea era biruitoare. Cînd Biserica era unită ca să se roage pentru Petru, Dumnezeu a făcut minunea şi l-a scos din închisoare. In toată Biblia avem dovada că Dumnezeu aude rugăciunea copiilor Săi şi le răspunde. Şi nu numai că El ascultă, dar El aşteaptă ca să venim la El că să-I adresăm tot felul de rugăciuni şi cereri, după nevoile pe care le avem. Caracterizează rugăciunea viaţa noastră de credincios ? 

La Ghetsimani ucenicii dormeau în loc să vegheze şi să se roage cu Domnul. Şi venind la ei, le spune: „Ce, un ceas n-aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine ?" Decîte ori ar putea să ne reproşeze şi nouă acelaşi lucru! Un ceas, ce este aceasta în faţa suferinţelor omenirii şi a durerii şi nenorocirilor ei profunde? Şi totuşi cu greu punem deoparte o oră pentru El! Ne este mult mai uşor să participăm la vreo activitate care, chiar dacă nu este vinovată în ea însăşi, nu însemnează însă nimic pentru Dumnezeu. Ba putem să consumăm mai mult decît o oră pentru activităţi religioase în loc să veghem un ceas împreună cu El. O, această sfîntă asociere „împreună cu El." 

Cîte nevoi, sînt în jurul nostru! Suflete care merg cu grămada spre pierzare, spitalele pline de bolnavi, suferinţe de tot felul, fizice şi sufleteşti, un viitor întunecos şi ameninţător, iată numai cîteva din multe pricini care reclamă cu stăruinţă rugăciunile noastre. Cînd ne vom uita pe noi înşine şi vom trece dincolo de orizontul mărginit şi egoist al rugăciunilor noastre ? Una din legile Duhului de viaţă este că trebuie să ne rugăm unii pentru alţii. 

Dar motivul pentru care ne rugăm atît de puţin este pentru că nu iubim. O rugăciune care nu este născută din iubire pentru alţii, nu este decît o formă goală. Fiind prea ocupaţi de noi înşine, am devenit insensibili la nevoile altora şi apoi dacă îi judecăm şi îi criticăm pe oamneni ne este imposibil să ne mai rugăm pentru ei. Cîte lucruri ar avea Domnul Isus să osîndească şi să critice în noi, şi totuşi El în fiecare zi, fără excepţie, mijloceşte pentru noi. Chiar dacă, am avea motiv să ne plîngem de fraţii sau surorile noastre, îi privim cu totul diferit cînd sîntem pe genunchi. Şi însuşi faptul că ne rugăm pentru ei, ne ajută mult ca să-i iubim. Dumnezeu să ne izbăvească de rugăciunile anemice, formale fără putere, fiincă sînt fără dragoste şi să ne dea numai rugăciunea aceea care este inspirată de Duhul Sfînt aşa cum ne spune şi textul nostru. Dar să nu uităm că nu trebuie să-L întristăm ca să poată „să mijlocească pentru noi cu suspine negrăite." - Romani 8:26