Adormit in Isus

 3 iulie 

 „…Pentru ce faceți atâta zarvă și pentru ce plângeți? Copila n-a murit, ci doarme.” Marcu 5:39. 

Creștinul n-ar trebui să se întristeze așa cum fac ceilalți oameni. Cristos a prezentat într-o lumină clară adevărul nemuririi. Ar trebui să ne familiarizăm mințile cu concepția creștină despre moarte. Cristos nu a scris nicăieri rânduri mai liniștitoare decât cele aflate deasupra intrării în mormântul credinciosului. Trebuie să învățăm să privim moartea în lumina învățăturilor lui Cristos. 

Prea mulți creștini, totuși, nu par a fi intrat vreodată în starea binecuvântată a victoriei Mântuitorului asupra mormântului. Aici, în relatarea miracolului învierii fiicei conducătorului, avem o ilustrare minunată a modului în care Domnul vrea ca noi să privim moartea. Când ne plângem morții, El spune: „Ei n-au murit, ci dorm. De ce toată această jale amară?” Prietenii noștri creștini care au murit doar au dispărut din fața ochilor noștri; ei nu au încetat să existe. 

Chiar și trupurile lor doar dorm. În felul în care o mamă își cheamă copiii dimineața și îi trezește, tot așa și Cristos îi va chema într-o zi din morminte pe toți cei care sunt adormiți în El. Somnul nu este o experiență îngrozitoare; el reînnoiește și întărește trupul obosit. Și somnul morții este un timp de odihnă și reînnoire. Chemarea înapoi din moarte a acestei copile și redarea ei familiei și prietenilor reprezintă ceea ce Cristos va face pentru toți ai Săi la sfârșit. El îl va reda prietenului pe prietenul lui și va pune din nou împreună părțile separate ale familiilor. Există, totuși, un punct în care trezirea acestei fetițe nu ilustrează învierea finală a credincioșilor. Ea a fost adusă înapoi pentru a reîncepe vechea viață de trudă, luptă, ispită și durere, ca apoi să moară din nou. Însă, la învierea finală, credincioșii se vor trezi la o viață nouă, glorioasă și nemuritoare, fără dureri sau păcat, în plinătatea vieții, a bucuriei și a fericirii.