Ceea ce câştigă biruinţ a asupra lumii este credinţa noastră

 15 Iulie

Ceea ce câştigă biruinţ a asupra lumii este credinţa noastră.

(1 Ioan 5:4)

E uşor să -L iubeşti c ând cerul e senin,

Când adie vântul verii şi parfumul trandafirilor e aproape;

Nu e nevoie de prea mult efort ca să asculţi de voia Sa nepreţuită

Când ea trece prin văi pardosite cu flori, sau peste

dealuri sărutate de soare.

Când cade ploaia, sau ceaţa stă suspendată în aer,

Când drumul este întunecos şi accidentat, şi vântul nu mai e plăcut,

Când zorii trandafirii s- au aşezat în ţara umbrelor cenuşii,

Atunci ne este greu să ne încre dem în El, şi suntem mai greoi la

ascultare.

E uşor să te încrezi în El când au sosit păsările cântătoare,

Şi cântecele lor de laudă răsună în inima şi în casa noastră;

Dar tocmai când ne lipseşte muzica, şi zilele sunt triste şi posomorâte,

Atunci avem nevoie de credinţa care biruie orice îndoială şi teamă.

Şi Domnul nostru binecuvântat ne- o va da; El ne va da ce ne lipseşte;

Să cerem crezând cu credinţă – să ne bizuim pe promisiunile Lui;

El va fi pururi Conducătorul nostru, fie calea netedă sau pietroasă,

Şi Se va dovedi suficient pentru nevoile de fiecare zi.

A te încrede chiar când ai impresia că ai fost părăsit; a te ruga când ai impresia că

cuvintele tale pătrund doar într-un spaţiu vast în care nimeni nu aude şi nici un glas nu

răspunde; a crede că dragostea lui Dumnezeu este desăvârşită şi că El cunoaşte 

împrejurările în care eşti, chiar când lumea ta pare să scârţâie ca şi cum ar merge pe

drumul ei, fără să-i pese de viaţă sau să se mişte vreun pic ca răspuns la cererile tale; a

dori doar ceea ce mâna lui Dumnezeu a hotărât pentru tine; a aştepta cu răbdare în timp ce

aparent mori de foame, temându-te doar să nu-ţi pierzi credinţa – aceasta „câştigă

biruinţa asupra lumii“; aceasta este în adevăr credinţa autentică. George MacDonald