„Cine va căuta să-şi scape (salveze) viaţa o va pierde


Luca 17:33

„Cine va căuta să-şi scape (salveze) viaţa o va pierde şi cine o va pierde o va păstra."

„Cuvintele acestea, spuse de Domnul Isus, se referă la Ierusalim a cărei grijă era de a scăpa de judecată... împotriva lui, pentru că L-a respins. Atunci ar fi mai bine să piardă tot, chiar viaţa, mai degrabă decît să se unească cineva cu aceia care aveau să fie judecaţi." (Darby) Pentru noi însă, cei credincioşi, cuvintele acestea au un înţeles mult mai adînc. Nu stă, în nici un caz în puterea unui credincios să-şi salveze viaţa, nici să şi-o piardă, nici să-o păstreze, astfel harul n-ar mai fi har. Sensul, pentru noi, al acestor cuvinte, este de a înţelege să ne purtăm la înălţimea chemării pe care am primit-o. Dacă un copil al lui Dumnezeu încearcă să-şi scape viaţa de incovenienţele unei vieţi cu adevărat creştine - şi cîte sînt ca: evitarea prigonirii, a batjocorei, a ruşinii de oameni, a pierderilor materiale, etc. - el îşi va pierde viaţa de biruinţă şi posibilitatea de a slăvi pe Domnul Isus, de a avea o scumpă legătură cu El. Ce pierdere enormă! Dar a pierde viaţa, zi după zi, pentru El renunţînd la noi înşine, ceas după ceas, urmîndu-L oriunde ne conduce El şi în orice situaţie, oricît ne-ar costa, aceasta este într-adevăr, nu o pierdere, ci un mare cîştig. Căci noi sîntem chemaţi să-1 urmăm în felul acesta, nu ca nişte mercenari, ci din dragoste pentru El care nu Şi-a scăpat viaţa Lui de la moarte, pentru ca S-o scape pe a noastră de la pierzare şi chin veşnic. În măsura în care vom renunţa la noi înşine, pierzîndu-ne felul de viaţă inutil şi fără nici o slavă, pentru Domnul nostru, vom descoperi că abia atunci am regăsit-o; da, o viaţă abundentă în Har şi mai ales în părtăşia noastră cu El. Cînd viaţa noastră va fi cu adevărat dăruită Lui, cînd vom fi conştienţi de a face orice sacrificiu pe care ni l-ar cere El, mai ales viaţa proprie, atunci se deschide între noi şi Mîntuitorul nostru, un curent de legătură nebănuit de minunat care se va arăta în viaţa noastră, atunci ne vom regăsi şi viaţa de aici de pe pămînt, nu numai aceea de mai tîrziu din cer. Şi cîtă nevoie avem să ne regăsim această adevărată viaţă aici, recîştigînd în acelaşi timp, vremea pe care am pierdut-o, chiar ca credincioşi, pentru atîtea lucruri şi activităţi fără nici o valoare în lumina veşniciei ! Ne vom regăsi deci viata aici, pe pămînt, prin fiecare act prin care Domnul Isus este slăvit, măcar de acum înainte. A ne pierde deci viaţa în contextul acestui verset, nu numai că nu este o pierdere, chiar dacă într-adevăr, am pierdut rude, prieteni, poziţii sociale, bunuri materiale şi orice ar mai fi faptul că le-am pierdut pentru Scumpul nostru Mîntuitor, este pentru noi cel mai mare cîştig. „Cu cît un creştin se află legat de lume, cu atît mai mult are de pierdut şi de suferit. El nu se poate bucura aici cu lumea care a omorît pe Domnul lui.