Dumnezeu … cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi

 13 Iulie

Dumnezeu … cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi.

(Romani 4:17) 

Ce vrea să spună acest verset? Este exact motivul pentru care Avraam „nădăjduind

împotriva oricărei nădejdi, a crezut“ (v. 18). Faptul că Avraam urma să devină tatăl unui

copil la vârsta lui înaintată părea absurd şi absolut imposibil, şi totuşi Dumnezeu l-a numit

„tatăl multor neamuri“ (Gen. 17:4) cu mult înainte să existe vreun semn de împlinire. Şi

Avraam a crezut că va fi tată, pentru că aşa i-a spus Dumnezeu. Aceasta este adevărata

credinţă – a crede şi a mărturisi ce a spus Dumnezeu, a păşi pe ceea ce pare să fie aer şi a

găsi o stâncă tare sub picioarele tale.

Deci mărturiseşte cu îndrăzneală ce spune Dumnezeu că ai, şi El va împlini ceea ce

crezi. Trebuie, însă, să manifeşti o credinţă autentică şi să te încrezi în El cu întreaga ta

fiinţă. din Firimituri

Trebuie să dorim să trăim prin credinţă, nu să sperăm sau să dorim să trăim altfel.

Trebuie să dorim ca orice lumină din jurul nostru să fie stinsă, ca orice stea din ceruri să

fie ascunsă, şi să trăim neavând nimic în jurul nostru decât întuneric şi primejdii. Da,

trebuie să dorim toate acestea, dacă Dumnezeu va lăsa în sufletul nostru doar o rază

interioară din lumina pură şi strălucitoare pe care a aprins-o credinţa. Thomas C. Upham

A sosit clipa când trebuie să sari de pe stinghia neîncrederii tale, lăsând în urmă

cuibul presupusei siguranţe şi punându-ţi încrederea în aripile credinţei. Trebuie să fii ca o

pasăre tânără care începe să testeze aerul cu aripile ei neîncercate. La început s-ar putea să

simţi că vei cădea la pământ. Puiul de pasăre s-ar putea să simtă la fel, dar nu va cădea,

pentru că aripile lui îl susţin. Totuşi, chiar dacă aripile lui nu reuşesc să-l susţină, unul din

părinţii lui va trece repede sub el, salvându-l pe aripile lui puternice.

Dumnezeu te va salva în acelaşi fel. Pur şi simplu încrede-te în El, pentru că

„dreapta [Lui te] sprijineşte“ (Ps. 18:35). Te vezi întrebându-te: „Dar va trebui să păşesc

în gol?“ După cât se pare, tocmai aceasta i se cere păsării să facă, însă noi ştim că aerul este

acolo şi că aerul nu este chiar atât de imaterial cum pare. Şi tu ştii că promisiunile lui

Dumnezeu sunt acolo, şi că ele nu sunt nefondate deloc. Încă mai răspunzi: „Dar pare atât de

improbabil ca sărmanul meu suflet neajutorat să fie susţinut de o asemenea putere“. A

spus Dumnezeu că va fi? „Vrei să spui că firea mea ispitită şi slabă va fi biruitoare în

luptă?“ A spus Dumnezeu că va fi? „Vrei să spui că inima mea timidă şi îngrijorată va

găsi pacea?“ A spus Dumnezeu că da?

Dacă Dumnezeu a spus aşa, cu siguranţă că nu vrei să sugerezi că a minţit! Dacă a

spus, oare nu va împlini? Dacă ţi-a dat cuvântul Său – cuvântul Lui de promisiune sigură

– nu-l pune la îndoială, ci încrede-te în el fără discuţie. Ai promisiunea Lui, şi de fapt ai

mai mult – Îl ai pe Acela care rosteşte cuvintele cu toată convingerea.

„Da, vă spun“ (Luca 12:5). Încredeţi-vă în El! J. B. Figgis