Fiţi împlinitori ai Cuvîntului, nu numai ascultători

 16 IULIE 

Iacov 1:22 „Fiţi împlinitori ai Cuvîntului, nu numai ascultători." 

Iată un îndemn solemn pe care l-am citit de nenumărate ori, dar pe care l-am nesocotit poate tot de atîtea ori. Ne place să auzim şi să citim cuvîntul lui Dumnezeu, dar îl socotim noi ca pe autoritatea supremă pentru vieţile noastre ? îl lăsăm noi să pătrundă în adîncul fiinţei noastre încît: „să despartă sufleul şi duhul, încheieturile şi măduva ?", adică să controleze fiinţa noastră pînă în cele mai mici amănunte judecind şi gîndurile şi simţirile noastre ? 

Dacă nu am pornit pe drumul acesta îngust, dar care duce la viaţă, avînd drept autoritate şi călăuză, acest Sfînt Cuvînt al lui Dumnezeu, dacă îl nesocotim, permiţîndu-ne adeseori să trecem peste ce este scris, nesocotim de-a dreptul pe Dumnezeu care ni L-a dat. Textul de astăzi ne atrage atenţia asupra gravei situaţii de a nu pune în practică ce citim sau auzim din Cuvîntul lui Dumnezeu. Ne lăsăm uşor emoţionaţi de Cuvîntul pe care-1 auzim sau citim, dar fără ca viaţa noastră să fie adusă în mod practic sub controlul şi autoritatea Lui. Acumulăm multe cunoştinţe sfinte şi bune, fără însă ca inima şi cugetul nostru să fie trezite şi puse în alertă, cercetîndu-ne în lumina acestor cunoştinţe şi ascultînd imediat de ce ne spune Dumnezeu. Să-1 luăm şi în privinţa aceasta ca pildă pe Domnul Isus care a ascultat şi a pus în practică Cuvîntul lui Dumnezeu. „Este scris." a fost pentru El mijlocul de a lupta şi a combate pe Cel Rău cu insinuările şi minciunile lui. Ce aşteptăm atunci ? 

Cultul de duminica viitoare cînd noi nu am trăit ce am auzit, citit şi învăţat din Sfînta Scriptură ? Ce aşteptăm atunci ? O trezire generală cînd noi personal nu ne supunem cerinţelor unei astfel de treziri ? Ea trebuie să înceapă cu trezirea personală a noastră. Ce aşteptăm apoi ? împăcarea copiilor lui Dumnezeu, cînd noi nu am pus în ordine cu fratele nostru ceea ce numai noi putem aranja între noi ? Ce aşteptăm deci ? Binecuvîntarea asupra vieţii noastre sau a familiei noastre cînd, prin neascultarea de Cuvînt noi n-am trăit cu recunoştiinţă pentru binecuvînţăriile primite ? Ce aşteptăm în sfirşit ? întoarcerea Domnului Isus ca să vină să ne ia cu El şi să ne pună în posesia slavei şi fericirilor din cer cînd noi am nesocotit de atîtea ori Cuvîntul Lui ? Ne putem noi aştepta la cuvintele „Bine rob bun şi credincios, intră în bucuria Stăpînului tău." ? Să ne mărturisim deschis înaintea lui Dumnezeu neascultarea, nerespectarea, nesocotirea autorităţii Cuvîntului Lui şi să-L rugăm să ne izbăvească de această atitudine gravă. „Cine nesocoteşte Cuvîntul Domnului, se pierde" - Proverbe 13:13 „Marele mijloc de a profita de Cuvînt este de a veghea mult asupra sufletelor voastre înaintea lui Dumnezeu." - J.N.D.