I-a şters picioarele cu părul capului ei.

 14 IULIE 

Ioan 12:3 „Maria, deci, luînd un litru cu parfum de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul capului ei." 

Maria nu a venit ca să audă o predică, deşi Cel mai mare dintre învăţători era acolo. Scopul ei acum nu era de a sta la picioarele Lui ca să audă cuvîntul Lui (Luca 10:39) oricît de binecuvîntat şi necesar ar fi el. Ea nu a venit nici să-şi aducă cererile ei pe care El le cunoştea deja. A fost şi lucrul acesta, nu cu mult timp înainte cînd a căzut la picioarele Lui şi I-a spus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu." Nu era deci acum intenţia ei de a-şi vărsa inima înaintea Lui. Ea nu a venit să întîlnească pe sfinţii scumpi care erau acolo, oricît de binecuvîntată era această întîlnire care desigur se întîmpla des. Părtăşia cu ei nu era obiectivul ei acum. 

Dar ea a venit la cel mai potrivit moment, cînd lumea îşi exprimase cea mai adîncă ură faţă de El. Da, ea a venit ca să-şi exprime adînca ei iubire care contrasta aşa de mult cu ura lumii şi să verse ce avea mai de preţ peste picioarele Aceluia a cărui dragoste i-a cucerit inima şi i-a absorbit întreaga ei afecţiune. Ea nu s-a gîndit la Simon leprosul, a trecut pe lîngă ucenici, fratele ei care a fost înviat şi sora ei nu i-au oprit atenţia, ci numai la Domnul Isus se gîndea, la El care i-a umplut sufletul; ochii ei erau la El; inima ei bătea, în adevăr, numai pentru El şi în adînca ei admiraţie şi adorare, a vărsat parfumul peste picioarele Lui şi I le-a şters cu părul capului ei.

 Ce neobişnuită exprimare a unei dragoste şi adorări faţă de Acela care singur este vrednic de toată dragostea şi adorarea noastră. Maria nu se gîndea, desigur, la semnificaţia pe care a dat-o Domnul Isus, gestului ei, ea a făcut tot cea putut ca să-I arate cît de mult îl iubea şi cît de multă recunoştiinţă îi purta. Adorarea, cinstea, închinarea şi lauda au fost singurul ei gînd şi aceasta în onoarea Aceluia care era totul pentru ea. De sigur, o astfel de închinare a fost cea mai înviorătoare pentru Domnul Isus înainte de suprema jertfă pe care o avea de adus la cruce. Putem şi trebuie să preţuim strîngerea noastră laolaltă, putem şi trebuie să preţuim Cuvîntul pe care îl auzim, putem şi trebuie să preţuim legătura noastră frăţească şi prin toate acestea, farăndoială să-L cinstim pe Domnul Isus Hristos, dar mai presus de orice, este bine să avem starea de suflet pe care a avut-o Măria faţă de „Domnul ei." Ea a iubit mult pentru că i s-a iertat mult. Trebuie ca gîndurile şi inimile noastre să fie în cer unde este Domnul şi Prietenul nostru.