Neprihănire pe care o dă DUMNEZEU

 13 IULIE

Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă DUMNEZEU, fără lege - despre ea mărturisesc Legea şi

prorocii - şi anume, neprihănirea dată de DUMNEZEU, care vine prin credinţă în ISUS CRISTOS, pentru

toţi şi peste toţi cei ce cred în El.

Romani 3.21-22

Neprihănirea lui Dumnezeu a fost arătată fără Lege. Legea ordona omului să-L iubească pe Dumnezeu

arătându-i omului numai lipsurile. Unde este un cuget sincer trebuie să recunoască, că propria neprihănire zidită

pe temelia Legii, nu este nimic altceva decât nişte zdrenţe murdare. Neprihănirea lui Dumnezeu stă cu totul în

afara Legii şi s-a arătat prin aceea că Dumnezeu L-a înălţat pe Isus la dreapta măririi Sale, în slavă şi cinste.

Desigur că şi Legea a mărturisit despre această neprihănire, dar mai mult nu a putut să facă. Noi citim în Isaia

46.13: „Eu îmi apropii neprihănirea: nu este departe; şi mântuirea Mea nu va zăbovi" şi în cap. 56: „Căci

mântuirea Mea este aproape să vină şi neprihănirea Mea este aproape să se arate." Aşa a fost vestită această

neprihănire de către martorii lui Dumnezeu, dar în zilele lor nu a fost descoperită. Dar acum a fost revelată

NUMAI prin Isus Cristos cel răstignit şi proslăvit. Legea nu ştia nimic de un mijlocitor pentru păcătosul plin de

datorii. Dar acum, în Isus Cristos ne-a fost descoperită neprihănirea lui Dumnezeu. Harul mărturiseşte de o

acţiune a lui Dumnezeu în Fiul Său Prea iubit. Să nu ne uităm cu o inimă plină de laudă spre Dumnezeul şi

Tatăl nostru?

Dacă omul trebuie să facă ceva în lucrarea mântuirii, Dumnezeu este înlăturat; şi dacă Dumnezeu este

înlăturat mântuirea este cu neputinţă. Aşa dar, dacă mântuirea este lucrarea harului, trebuie să fie NUMAI a

harului. Nu poate fi pe jumătate lege şi pe jumătate har. „Voi care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, vaţi despărţit de Cristos; aţi căzut din har” (Gal. 5.4)