Nu voi bea paharul pe care Mi l- a dat Ta tăl să -l beau?

 19 Iulie

Nu voi bea paharul pe care Mi l- a dat Ta tăl să -l beau?

(Ioan 18:11)

Să „bea paharul“ a fost un lucru mai mare decât potolirea mărilor sau învierea

morţilor. Profeţii şi apostolii puteau să facă minuni uimitoare, dar ei n-au făcut

întotdeauna voia lui Dumnezeu şi au suferit în consecinţă. A face voia lui Dumnezeu şi a

experimenta suferinţa este cea mai înaltă formă de credinţă şi cea mai glorioasă realizare

creştină.

Să vezi cele mai înalte aspiraţii ale tale de om tânăr zdrobite pentru totdeauna; să

porţi zilnic poveri care sunt întotdeauna grele, fără să vezi vreodată uşurarea; să te trezeşti

epuizat de sărăcie în timp ce doreşti doar să faci bine altora şi să oferi o viaţă plăcută celor

dragi; să fii încătuşat de o neputinţă fizică incurabilă; să fii complet singur, despărţit de

toţi cei pe care îi iubeşti, să înfrunţi trauma vieţii singur; însă în toate acestea, să fii totuşi

în stare să spui în timpul unei şcoli disciplinare atât de grele: „Nu voi bea paharul pe care

mi l-a dat Tatăl să-l beau?“ – aceasta este credinţa la înălţimea ei maximă, şi succesul

spiritual la punctul culminant.

Marea credinţă nu se vede atât de mult în lucrare cât în suferinţă.

 Charles Parkhurst

Ca să avem un Dumnezeu înţelegător, trebuie să avem un Mântuitor care a suferit,

pentru că adevărata compasiune vine din înţelegerea durerii altuia, trecând prin aceeaşi

durere. De aceea nu-i putem ajuta pe alţii care suferă fără să plătim noi înşine un preţ,

pentru că necazurile sunt preţul pe care îl plătim ca să putem să-i înţelegem pe alţii. Cei

care doresc să-i ajute pe alţii trebuie mai întâi să sufere. Dacă vrem să-i salvăm pe alţii,

trebuie să dorim să înfruntăm crucea; să experimentezi cea mai mare fericire din viaţă

slujind altora este imposibil fără să bei paharul pe care l-a băut Domnul Isus şi fără să te

supui botezului pe care l-a îndurat El.

Cei mai mângâietori psalmi ai lui David au fost storşi din viaţa lui prin suferinţă, şi

dacă lui Pavel nu i s-ar fi dat „un ţepuş în carne“ (2 Cor. 12:7), am fi pierdut mult din

bătăile inimii lui pline de tandreţe care răsună prin atât de multe epistole ale sale.

Dacă te-ai predat lui Hristos, împrejurările tale actuale care par să apese atât de tare

împotriva ta sunt unealta perfectă în mâna Tatălui cu care îţi sculptează forma pentru

eternitate. Aşa că încrede-te în El şi nu împinge niciodată de la tine instrumentul pe care

El îl foloseşte, altfel vei pierde rezultatul lucrării Lui în viaţa ta.

Ciudată şi dificilă într- adevăr

Ni se pare,

Dar binecuvântarea care ne trebuie

E în spatele ei.

Şcoala suferinţei dă absolvenţi excepţionali.