Nu voi mai vorbi decât de data aceasta

 21 Iulie

Nu voi mai vorbi decât de data aceasta.

Aş vrea numai să mai fac o încercare cu lâna.

(Judecători 6:39)

Există trei nivele de credinţă în experienţa creştină. Primul este să credem numai

când vedem un semn sau când avem o emoţie puternică. Ca şi Ghedeon, pipăim lâna şi

suntem dispuşi să ne încredem în Dumnezeu numai dacă este udă. Aceasta poate fi o

credinţă autentică, dar este imperfectă. Ea priveşte în continuu la sentimente sau la alte

semne, în loc să privească la Cuvântul lui Dumnezeu. Noi facem un pas mare spre

maturitate când ne încredem în Dumnezeu fără să ne bazăm pe sentimentele noastre. Este

o binecuvântare mai mare când credem fără să experimentăm vreo emoţie.

În timp ce primul nivel de credinţă crede când emoţiile noastre sunt favorabile, al

doilea nivel crede când orice sentiment este absent. Şi al treilea nivel le întrece pe

celelalte două, pentru că este credinţa care-L crede pe Dumnezeu şi Cuvântul Lui când

circumstanţele, emoţiile, aparenţele, oamenii şi raţiunea omenească toate par să susţină

contrariul. Pavel a exercitat acest nivel de credinţă când a spus: „Soarele şi stelele nu s-au

văzut mai multe zile, şi furtuna era aşa de puternică încât la urmă pierdusem orice nădejde

de scăpare“ (Fapte 27:20), apoi, cu toate acestea, a continuat şi a spus: „De aceea,

oamenilor, liniştiţi-vă, căci am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla aşa cum mi s-a

spus“ (Fapte 27:25).

Fie ca Dumnezeu să ne dea această credinţă prin care să ne încredem deplin în

Cuvântul Său, chiar şi atunci când toate celelalte semne arată în direcţie contrară. C. H. P.

Când este timpul să credem?

Este când totul e calm,

Când flutură victorioasă ramura de palmier,

Şi viaţa este un psalm vesel

De bucurie şi laudă?

Nu! Căci timpul să credem

Este când valurile sunt mari,

Când norii de furtună umplu cerul,

Şi rugăciunea este un strigăt prelung:

„O, ajută şi salvează!“

Când este timpul să credem?

Este când prietenii sunt adevăraţi?

Este când traiul uşor ne face curte,

Şi în tot ce spunem şi facem

Avem numai laudă?

Nu! Că ci timpul să credem

Este când suntem singuri,

Şi păsările verii au zburat,

Şi orice sprijin s- a dus,

Toate în afară de Dumnezeu.

Când este timpul să credem?

Este într- o zi viitoare,

Când ai încercat drumul tău,

Şi ai învăţat să te încrezi şi să te rogi

P rin nenorociri amare?

Nu! Căci timpul să credem

Este acum, în nevoile din momentul acesta,

Biată trestie frântă şi strivită!

Biet suflet frământat, grăbeşte-t e

Să te încrezi în Dumnezeul tău.

Când este timpul să credem?

Este când speranţele sunt mari,

Când strălucirea soarelui aureşte cerul,

Şi bucuria şi extazul

Umplu toată inima?

Nu! Căci timpul să credem

Este când bucuria noastră a fugit,

Când necazul ne face să plecăm capul,

Şi totul este rece şi mort,

Totul în afară de Dumnezeu.

 selectat