Unii L-au parasit

 Ioan 6:66

„De atunci, mulți din ucenicii Lui, s-au retras și nu mai umblau cu El."

Credinciosul devotat și stăruitor nu este scutit de piedici, ispite și atracții de tot felul, dar el le biruiește prin credință în Omul care a biruit orice situație prin ascultarea și dependența de Tatăl său. Creștinul superficial însă, chiar dacă nu le poate birui, el nu renunță totuși la creștinismul lui cu numele exterior, ci pur și simplu, se retrage și nu mai merge cu Domnul. El leapădă astfel chemarea pe care și-a însușit-o la început, pentru ca să urmeze pe o cale mai largă și să aleagă o viață mai ușoară. Și totuși, slava credinciosului adevărat este de a purta disprețul Domnului său și de a împărtăși ocara Sa, pe cînd creștinul cu numele le evită. Cînd un astfel de creștin abandonează drumul strîmt și drept, nu devine neapărat un necredincios, dar caută să meargă pe un drum alăturat, el renunță la cele două condiții pe care Domnul Isus le cere acelora care vor să meargă după El: să se lepede de sine și să-și ia crucea. Cauzele cele mai obișnuite ale acestei abandonări sînt:

Viața proprie, egoistă, fără simțul răspunderii pe care o avem ca creștini; în ea se găsește totdeauna terenul propice pentru tot felul de necredincioșii față de adevăr, de neascultări față de Dumnezeu și apoi urmează o retragere, la început aproape neobservată, dar care încetul cu încetul devine o robie vizibilă sau ascunsă. Ce ușor ne putem lăsa să alunecăm pe un drum mai larg, într-o viață mai lejeră. Curentul de care ne-am lăsat prinși sfîrșește prin a ne lua cu totul și a ne face inutili pentru Dumnezeu iar „în ziua aceea": paie, fin, trestie !

A doua cauză este că am încetat să mai veghem asupra pericolelor, chemărilor lumii, asupra influenețelor din afară, am părăsit grija ca „nimeni să nu ne ia cununa". Drumul este în adevăr strîmt; lingă viața Duhului nu este loc pentru viața proprie. Drumul este îngust; nu se poate să pretinzi adevărul și să-1 trîmbițezi fâcînd totuși în viață compromisuri cu lumea și cu păcatul. Și dacă cineva este pe punctul de a se îndepărta, de a se retrage, ca acei ucenici și a nu mai umbla cu Domnul Isus, să se oprească și să-și mărturisească starea înaintea lui Dumnezeu, înainte de a fi prea tîrziu, ajungînd să piardă favoarea de a trăi și lucra pentru El și să-și piardă cununa și orice răsplată. Cît despre un astfel de om, dacă a fost născut din nou, va fi mîntuit, dar ca prin foc. Și focul în Scriptură închipuie judecata lui Dumnezeu. Domnul să ne ajute să nu ajungem aici.