APELUL DRAGOSTEI

 13 septembrie


„Surorile au trimis la Isus să-I spună: «Doamne, iată că acela pe care-l

iubești este bolnav».” Ioan 9:3.

În necazul lor, primul gând al surorilor s-a îndreptat spre Isus și au

trimis imediat după El. Această lecție n-ar trebui trecută cu vederea. Fără

îndoială că au trimis după doctor, însă au trimis și după Cristos. N-ar trebui

să omitem niciodată să-I trimitem vorbă lui Cristos când ceva nu merge bine

în casa noastră. Ar trebui să-L dorim întotdeauna în cămăruțele noastre de

suferință, când cei dragi ai noștri suferă.

Trebuie, de asemenea, să observăm mesajul pe care surorile i-L trimit

lui Cristos. A fost unul foarte scurt și simplu. Ele nu s-au milogit și nu au

stăruit să vină – de fapt, nu au făcut nicio cerere; doar I-au spus lui Isus că

prietenul Său era bolnav și L-au lăsat pe El Însuși să decidă ce să facă.

Știau că El va face ceea ce era bine, din îndemnul propriei Sale inimi. Mai

observați și exprimarea lor. Ele nu au spus: „Cel care Te iubește este

bolnav”, ci „Cel pe care-l iubești este bolnav”. Ele au făcut apel la inima lui

Cristos, și nu la vreun merit de-al lor. Aceasta este întotdeauna cea mai

bună pledoarie în fața lui Cristos – dragostea Sa pentru noi, nu dragostea

noastră pentru El.

Mai există un aspect în acest mesaj care vorbește despre un

sentiment profund de pace în mijlocul pericolului. Multe persoane, când

trec prin asemenea experiențe, își pierd curajul și adesea credința; însă

aceste surori, deși se aflau într-o asemenea suferință intensă, și-au menținut

pacea sufletească. Dacă vrem să avem parte de mângâierea dulce a lui

Cristos când vine necazul, trebuie să-I urăm bun venit în zilele de bucurie.

Dacă această familie din Betania I-ar fi interzis lui Isus să vină în casa lor

când erau toți sănătoși și fericiți, n-ar fi avut parte de mângâierea Sa

binecuvântată în necazul lor cumplit. Trebuie să-L primim pe Cristos în

zilele luminoase, dacă vrem să-L avem aproape și atunci când începe să fie

întuneric în jurul nostru.