CHEMAREA PĂSTORULUI

 8 septembrie


„…El își cheamă oile pe nume…” Ioan 10:3.

Este o mare diferență între grija pe care o acordă proprietarul oilor și

aceea pe care o acordă un servitor sau un om plătit. Este o diferență între

modul în care o mamă adevărată are grijă de copilul ei și felul în care o face

o bonă plătită. Diferența se vede mai ales atunci când copilul este bolnav

sau în pericol. Bona slujește pentru plată; mama slujește din dragoste.

Cristos, Marele Păstor, este proprietarul oilor Sale.

Există ceva foarte încântător în gândul că creștinii îi aparțin lui Cristos.

Ne sugerează cât Îi suntem de dragi. „Fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în

lume, i-a iubit până la capăt.” De asemenea, acest gând ne aduce asigurarea

dragostei și grijii Lui. Voia Sa este ca „ai Săi” să fie cu El în ceruri pentru

totdeauna. Gândul ne sugerează și datoria pe care o avem noi față de Cristos.

Dacă suntem „ai Săi”, El are tot dreptul să dispună de viețile și de slujirea

noastră.

Există ceva foarte minunat în gândul că Cristos Își cheamă oile pe

nume. Sunt unii păstori care nu-și cunosc oamenii pe nume, când, de fapt,

au doar câteva sute de cunoscut. Cristos are milioane de oi împrăștiate

peste tot în lume; este greu pentru noi să înțelegem că pe fiecare dintre

acestea le cunoaște personal, pe nume. Biblia ne spune că El cheamă stelele

pe nume, dar stelele sunt atât de mari, încât aceasta nici nu pare atât de

ciudat. Iată însă o văduvă săracă, una dintre ai Săi, locuind într-o mansardă

dărăpănată din inima unui mare oraș, printre multe mii de oameni. Îi

cunoaște El numele? Iată un mic copil orfan, unul dintre ai Săi, care a

rămas fără vreun prieten care să-l protejeze. Îl cunoaște Domnul pe micuțul

acesta? Bineînțeles că da. Acesta ar trebui să fie un adevăr foarte prețios

pentru orice om care Îl iubește pe Cristos și Îi aparține Lui. El știe când

vreunul dintre ai Săi suferă sau este în nevoie, sau când se află în pericol; și

nu va neglija niciodată nici pe cel mai neînsemnat dintre ei.