Iubirea de sine

 Dacă împliniți Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”, bine faceți. (Iacov 2:8) 

Te iubești pe tine însuți? Un răspunsul de așteptat este „Da”, dacă e să ne luăm după cea de a doua mare poruncă: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Galateni 5:14). Pavel, de asemenea, scria că „nimeni nu și-a urât vreodată trupul lui” (Efeseni 5:29). Dar nu este firea pământească vrăjmașa noastră, sediul tuturor ispitelor care se focalizează pe eul nostru? 

Larry, recent întors la Domnul, mărturisea: „Știți, chiar îmi place de mine. Chiar așa.” Zâmbetul larg al bătrânului și felul entuziasmant în care o spunea erau dovezi clare ale sincerității sale. El trăise în trecut o viață foarte decăzută. Preț de câteva momente, nimeni nu a scos un cuvințel, apoi Larry a continuat pe un ton mai serios: „Înainte nu mi-a plăcut niciodată cum eram”.

 Larry aprecia și simpatiza, ba chiar iubea lucrarea pe care Hristos o făcuse în el în marea Sa dragoste, milă și iertare. Contrastul dintre Larry cel evlavios și drăguț de azi și Larry cel decăzut, păcătos și pierdut din trecut era foarte evident în mintea lui. El era bucuros și mulțumitor pentru omul cel nou dăltuit după chipul lui Dumnezeu. Omul firesc se concentrează pe propria persoană, pe când creștinul se concentrează pe Hristos.

 Chiar dacă vechea fire nu este niciodată răstignită în totalitate, omul cel nou are de la Dumnezeu tăria de a respinge ispitele. Dar tu și eu? Ne considerăm noi creații prețioase ale lucrării lui Hristos? Dragostea pentru noua natură duhovnicească presupune a nu mai da atenție eului nostru, ci a lăsa ca inimile să ne fie pline cu laude și mulțumiri la adresa Domnului Isus. 

De asemenea, ar trebui să ne insufle o iubire profundă pentru aproapele nostru, în mod special dacă și el este rodul lucrării lui Hristos. Contrastul dintre bătrânul cel respingător și bărbatul cel nou în Hristos a lăsat urme adânci nu numai în viața lui Larry, ci și în viața tuturor celor care-l cunoșteau. 

Pete Lewis – Halsey, OR 

Nu că noi, prin noi înșine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu. (2 Corinteni 3:5)