O CASĂ IDEALĂ

 12 septembrie


„Un oarecare Lazăr din Betania… era bolnav.” Ioan 11:1.

Această casă din Betania era nespus de favorizată. Familia părea să

fie bogată. Era o casă iubitoare, cei trei membri pomeniți fiind legați între ei

prin relații foarte apropiate și duioase. Aceasta o știm din faptul că Isus a

socotit-o a fi o casă foarte plăcută pentru El. Cu siguranță n-ar fi ales ca loc

de găzduire o casă plină de certuri. El n-ar fi putut găsi refugiu în alt loc

decât într-o casă plină de dulceața dragostei.

Știm, de asemenea, că era un cămin plin de afecțiune, fapt ce reiese

din întristarea surorilor atunci când le-a murit fratele. Citind această

povestire fără pereche, suntem siguri că ceea ce ținea această familie

împreună nu era o legătură obișnuită. În mult prea multe case, frații și

surorile nu sunt ce ar trebui să fie unii pentru alții. Adesea există cel puțin o

lipsă în manifestarea iubirii. Frații și surorile n-ar trebui doar să se iubească

unii pe alții, ci și să fie amabili și afectuoși în relațiile lor.

Apoi, aceasta era o casă privilegiată și pentru faptul că a fost aleasă

de Isus să fie locul de odihnă al inimii Sale în serile liniștite, după conflictele

aprige cu dușmanii Săi în templu. Prin dragostea Sa pentru membrii acestei

familii și prin onoarea pe care a acordat-o casei lor a fost imortalizat micul

oraș al Betaniei.

Boala însă a pătruns chiar și în această casă extrem de privilegiată.

Ne putem însuși câteva lecții de aici. Construirea unei case, în ale cărei

încăperi să nu poată pătrunde boala, este imposibil de realizat. Bogăția nu

poate ține boala departe, și nici dragostea. Totuși, mai învățăm că boala din

casa noastră nu dovedește faptul că Cristos nu ne iubește. În casele pe care

El le îndrăgește foarte mult intră durerea și necazul; însă, vom vedea că, la

sfârșit, binecuvântarea familiei și slava lui Dumnezeu izvorăsc din

încercare. Aceste gânduri ar trebui să ne mângâie atunci când boala

pătrunde în familia noastră.