ORBIREA SUFLETULUI

 4 septembrie


„Când trecea, Isus a văzut pe un orb din naștere.” Ioan 9:1.

Orbul înfățișează starea naturală a fiecărui om. În primul rând, el nu

fusese niciodată în stare să vadă. Oamenii se nasc în starea de păcat. Orice

am spune despre blândețea, inocența și puritatea copilăriei, Scriptura ne

învață deslușit că nimeni nu se naște, prin nașterea naturală, în Împărăția

cerurilor, ci toți trebuie să se nască din nou ca să intre în ea.

Un alt lucru: orbirea acestui om l-a izolat de o întreagă lume plină de

frumusețe. Pretutindeni în jurul lui se aflau lucruri minunate – câmpii verzi,

flori înmiresmate, cer albastru, răsărit strălucitor, stele sclipitoare; însă el

n-a văzut niciodată niciunul din aceste lucruri. Tot astfel, în jurul și

deasupra celui ce n-a fost născut din nou există o întreagă lume de

frumusețe spirituală – dragostea lui Dumnezeu, promisiunile divine,

speranțele binecuvântate, Împărăția cerească, toate bucuriile mântuirii;

însă el nu vede nimic din toată această lume glorioasă.

Se spune că o doamnă, privind una din picturile lui Turner, care

prezenta o scenă din natură, i-a spus artistului: „Domnule Turner, nu pot

vedea în natură ceea ce ați înfățișat în picturile dumneavoastră.” Răspunsul

calm al artistului a fost: „N-ați dori să puteți, doamnă?” Oamenii din lume

observă marile bucurii ale credinței și speranței creștine și spun cu dispreț:

„Noi nu putem vedea asemenea bucurii în religie.” Singurul răspuns potrivit

este: „Nu dorești să poți vedea?” E nevoie de ochiul artistului pentru a

vedea gloria naturii; e nevoie de ochiul deschis al credinței creștine pentru

a vedea gloriile Împărăției spirituale a lui Dumnezeu.

Încă un lucru: starea acelui orb era incurabilă. Și prin aceasta, cazul

său ilustrează starea fiecărui păcătos. Păcătosul este incurabil și nimeni, în

afară de Cristos, nu-i poate înlătura orbirea spirituală. „Dacă un om nu se

naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.”