PĂCATUL DE A TRECE PE ALĂTURI

 2 septembrie



„Din întâmplare, se cobora pe același drum un preot; și, când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături.” Luca 10:31.


Nu trebuie să presupunem că toți preoții erau la fel de reci și fără inimă, precum era acesta. În general, slujitorii Domului sunt oameni cu o inimă simțitoare. Toți ar trebui să fie așa; ei ar trebui să le ofere oamenilor un exemplu de bunătate și compasiune; ar trebui să fie asemenea lui Cristos, care era întotdeauna gata să ajute pe oricine se afla în necaz. De bună seamă că mulți dintre preoții evrei erau buni și generoși. Iată însă aici unul care nu era astfel. Aceasta ne demonstrează faptul că a fi un preot sau un păstor nu transformă pe nimeni într-o persoană sensibilă. Cineva poate să dețină o poziție sacră și totuși să aibă o inimă rece și împietrită. Dar e foarte trist când se întâmplă astfel. 

Acest preot nici măcar nu s-a oprit să se uite la suferind, să-l întrebe cum a ajuns să fie rănit sau ce putea să facă pentru el. El s-a ținut cât a putut de departe pe partea cealaltă a drumului; probabil s-a și prefăcut că nu l-a văzut pe omul rănit. Fără îndoială că avea scuze pregătite în mintea sa. Era în mare grabă sau era foarte obosit sau n-ar fi putut să facă nimic pentru sărmanul om chiar dacă s-ar fi oprit, sau era foarte sensibil și nu suporta să vadă sânge.

Indiferent de motivele sale, scopul nostru este de a evita repetarea greșelii sale. Nu trecem și noi pe lângă nevoi omenești, știind bine că ar trebui să ne oprim și să le alinăm? Nu stăm niciodată la distanță față de cei aflați în nevoi și care apelează la noi? Nu suntem niciodată tulburați, căutând scuze pentru a ne liniști propria conștiință care ne mustră că am trecut pe lângă cineva pe care ar fi trebuit să-l ajutăm? Unii oameni privesc în partea opusă când trec pe lângă un orb care se află pe marginea drumului. Slujitori ai Domnului au refuzat să viziteze oamenii bolnavi, pe motiv că erau obosiți. Unii oamenii nu s-au dus la biserică, deoarece urma să se facă o colectă de bani pentru împlinirea unor nevoi. Acest verset este ca o oglindă neplăcută, nu-i așa? Ne arată cusururile pe care nu știam că le avem.