RĂSPLATA ASCULTĂRII

 7 septembrie


„… El s-a dus, s-a spălat și s-a întors văzând bine.” Ioan 9:7.

Trebuie să observăm promptitudinea ascultării acestui orb. Îl vedem

ridicându-se de la locul lui și, condus de un însoțitor, umblând de-a lungul

străzii cu pasta de noroi pe ochi. Probabil că oamenii au râs de el în timp ce

înainta pe drum, dar nu i-a păsat. Cristos îi spusese să meargă la

scăldătoarea Siloamului și să se spele, iar el urma să o facă. Nu era

binecuvântarea văzului un dar suficient de mare pentru a compensa orice

neplăcere întâmpinată în calea dobândirii ei? Era hotărât să nu lase ca

batjocura altora să-l priveze de remediul care era atât de aproape de el.

Probabil că unii oameni i-au spus că totul era o absurditate – că

noroiul n-a vindecat orbirea nimănui și că apa Siloamului nu avea o

asemenea putere nemaipomenită. Totuși, el a mers mai departe pe străzile

lungi, printre oamenii care-l huiduiau și râdeau de el, până ce a ajuns la

scăldătoare. Acolo s-a spălat și iată, în timp ce se spăla, ochii săi, care nu

văzuseră înainte, acum vedeau limpede. Pentru prima dată în viața sa vedea

lucrurile frumoase din jurul lui – cerul, dealurile, clădirile, culorile, fețele

oamenilor. Astfel, credința i-a fost răsplătită.

În toate acestea există o analogie care este atât de evidentă, încât deabia mai are nevoie să fie menționată. Credința acestui om, manifestată prin

străbaterea străzilor spre scăldătoare, ilustrează felul de credință pe care

fiecare păcătos trebuie să-l exercite în ascultare de Cristos, dacă vrea să-i

fie deschiși ochii spirituali și să fie mântuit. Oamenii își bat joc de creștin și

îl întreabă: „La ce te ajută să te încrezi în Cristos și să mergi la biserică?”

Atunci rezultatul – și anume, deschiderea ochilor săi pentru a vedea lumea

și frumusețea naturii acesteia, pe care n-a văzut-o niciodată înainte, deși s-a

aflat în apropierea ei în toți acești ani – ilustrează revelația pe care credința

în Cristos o aduce sufletului care crede. Fața lui Dumnezeu și lucrurile

invizibile ale cerului se ivesc pe neașteptate în viziunea spirituală a celui ai

cărui ochi sufletești sunt deschiși. Așadar, credința își are răsplățile sale.