VINDECAREA OCHILOR ORBI

 6 septembrie


„După ce a zis aceste vorbe… a uns ochii orbului…și i-a zis: «Du-te de

te spală…»” Ioan 9: 6- 7.

Se spune că într-o zi, cu câteva veri în urmă, împărăteasa Austriei

străbătea țara în caleașca ei și a văzut, la mică distanță de drum, o femeie

purtându-se într-un mod ciudat. În scurt timp a descoperit că femeia era

oarbă și, mai mult decât atât, că se apropia de o prăpastie – încă un pas și

murea. Împărăteasa și-a părăsit repede trăsura și s-a grăbit să ajungă la

biata femeie tocmai la timp pentru a-i salva viața. Lumea admiră această

faptă, însă există o alta și mai frumoasă. Regele slavei vede un cerșetor

sărac și orb stând în întuneric, este mișcat de compasiune față de el și Se

oprește pentru a-i vindeca ochii.

Putem urmări aici felul în care a procedat Cristos cu omul acesta orb.

El l-a văzut și a fost înduioșat de starea sa. Cristos este întotdeauna

înduioșat la vederea unui păcătos. S-a dus, nechemat, la orb și i-a adus o

vindecare pe care acesta n-a căutat-o. I-a atins ochii, aducându-Se pe Sine,

ca lumină a lumii, în contact cu întunericul omului. Deci, Cristos vine la noi,

neașteptând să fie căutat. Prin întruparea Lui, S-a adus pe Sine Însuși în

contact cu natura noastră căzută pentru a o salva. Prin Duhul Său el atinge

fiecare suflet orb care crede și-i aduce lumină și mântuire.

El a folosit anumite mijloace: a amestecat noroi cu salivă, a uns ochii

omului și apoi l-a trimis să se spele. Cristos folosește anumite mijloace

pentru a deschide ochii spirituali ai oamenilor. El ne trimite harul Său prin

intermediul Cuvântului Lui, prin atingerea și dragostea prietenilor.

El i-a dat acestui om ceva de făcut, ceva ce necesita ascultare și

acțiune. La fel procedează și cu omul păcătos: îi dă ceva de făcut, adică îi

cere să creadă, să se ridice, să se spele la Izvor, să-L mărturisească pe 

Mântuitorul și să-L urmeze printr-o slujire smerită. Astfel, vindecarea

acestui orb ilustrează deschiderea ochilor spirituali.