VIZITATORUL BINEVENIT

 14 septembrie


„Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieșit înainte…” Ioan 11:20.

Venirea lui Isus în această casă din Betania n-a fost niciodată

întâmpinată cu atâta bucurie ca în acea zi. Este la fel și astăzi, chiar în acele

case unde El este foarte iubit. Cristos nu ne este niciodată atât de drag și de

prețios ca atunci când ne aflăm în necaz. Nevoia dezvăluie cât de prețios

este El. Mulți oameni care nu doresc prezența păstorului în timpul zilelor

prospere și fericite, trimit imediat după el când vine necazul. Nu acesta era 

însă felul de a fi al Martei; ea L-a găzduit pe Cristos în casa ei în zilele

fericite, lipsite de necaz, și aceasta a făcut din venirea Lui din ziua aceea o

asemenea binecuvântare.

Învățăm următoarea lecție de aici: singura pregătire adevărată pentru

încercare este prietenia personală cu Cristos. Dacă nu ne îndreptăm

niciodată spre Biblie pentru a găsi mângâiere și o facem numai când dă

peste noi un mare necaz, aceasta nu ne va da multă lumină. Dar dacă o

avem în zilele luminoase, iar cuvintele ei atârnă ca niște lămpi în camerele

inimii noastre, atunci, la venirea întunericului, razele ei vor străluci și vor

preschimba noaptea în zi.

Când vizitatorii peșterii Mammoth se pregătesc să intre în acea

minunată cavernă, ghidul pune câte o lampă aprinsă în mâna fiecărui turist.

Poate afară e miezul zilei și pare un lucru foarte stupid să înaintezi în josul

dâmbului verde purtând lămpile mici în lumina strălucitoare a soarelui. Dar

când oamenii pătrund în peșteră și înaintează puțin, înțeleg la ce le sunt

bune lămpile. Ar pieri în întuneric, dacă n-ar avea lumina lor palidă. Unii

oameni, în timp ce își trăiesc viața cu veselie, se gândesc că nu au nevoie de

Cristos, însă, încetul cu încetul întunericul se lasă pe vreo cărare a

necazului și atunci învață ce înseamnă binecuvântarea de a-L avea dinainte

pe Cristos. Dacă Îl au în inimile lor, descoperă că totul în jurul lor e lumină,

însă, dacă nu Îl au, întunericul se transformă în disperare.